zbor cazut

astazi spun adio,nu nici macar nu spun bun-ramas ,spun adio,ingrop o parte din mine pe care ieri am iubit-o dar astazi o urasc...da inima cruda,nemiloasa te ingrop,te arunc intr-o temnita a fiintei mele egoiste si apoi iti arunc in departarile gandurtilor cheia,o arunc atat de tare incat nu o vei gasi niciodata,te azvirl departe in negura uitarii unde vei fi ponegrita cu amintiri dureroase si apasatoare.O suflet bun,te vei chinui in lanturi si te vei cai ca nu ai ascultat ratiunea...
iti e interzis sa mai iubesti vreodata,sa mai mirosi zambetul fericirii,sa aspiri catre frumusetea implinirii sau sa simti iubirea.vei fi pedepsita pentru ca ai iubit,pentru ca ai zambit si ai plans,pentru ca ai sperat.suflet chinuit de dor ,uitat intr-un amalgam de vise,imbaiat in viitorul feeric ,suflet gol si ponosit de durere credeai ca ai totul,atingeai perfectiunea dragostei si chiar atunci ai pierdut,a doua aripa ti s-a frant...si te intrebi tacut daca poti continua asa?altii nu ,dar tu da,te hranesti cu lacrimile care iti curg siroaie,lacrimi de iubire iti repeti naiv,lacrimi de durere iti spune ratiunea...ai iubit uitand de tot si de toti dar ai pierdut
ai ramas singura in desertul sufletului tau unde nici oceanul de lacrimi nu te mai salveaza de la uscare,esti supus uitarii,secarii,muririi dar nu uita copil trist ochii sunt oglinda sufletului,iar albastrul cerului din ochii tai se va transforma in griul apasat al hornurilor necuratate in ajun de craciun...singuri,goi,profani,orbiti si tanjind la culoarea data de acea iubire perfecta ,mult prea perfecta pentru a fi adevarata...

intrebari.

ai stat vreodata intr-o camera plina ochi de oameni care iti vorbeau insa nu ii puteai auzi,ci doar te prefaceai ca ii asculti zambind din cand in cand si dand din cap dandu-le impresia ca esti atent,ba chiar mai mult esti de acord totalmente cu ceea ce au de impartasit si de povestit insa mintea iti era atat de departe incat nici cel mai performant GPS nu ar fi fost in stare sa ti-o gaseasca si sa ti-o aduca pe meleagurile corpului si a constiintei,a rationamentului pe care se presupune ca il ai.Ai privit vreodata in gol timp de ore intregi gandindu-te involuntar la tot ce s-a intamplat in trecut?Ai plans involuntar in timpul somnului caci subconstientul iti arata imagini cu o persoana pe care stii ca nu ai sa o mai vezi vreodata?Ai ponegrit vreodata fapte din trecut pe care acum le regreti insa la momentul respectiv le-ai adorat?Te-ai simtit vreodata singur indiferent de multimea de prieteni pe care ii ai langa tine?Te-ai simtit vreodata uitat de lume si de cer?Ai simtit vreodata tristetea sufletului atunci cand pierzi un prieten?Si nu e adevarat ceea ce se spune,nu-i duci dorul unui prieten,pentru ca nu stii ce inseamna a-ti fi dor de el,caci indiferent de circumstante si de greutati iti va fi alaturi mereu,simti lipsa cuvintelor rautacioase care te scoateau la liman de multe ori,te trezeau din visele aparent feerice care le traiai,simti lipsa telefoanelor la miezul noptii pana dimineata pe subiecte prostesti,dar cel mai mult simti lipsa persoanei care statea langa tine ca o scama si te urma chiar si atunci cand stia ca te vei da cu capul de un copac sau un tavan,avea rabdare sa cazi,te ridica,te scutura cu o mustrare,iti stergea lacrimile,te strangea in brate si iti spunea calm cat de importanta esti pentru el.Ai simtit vreodata ca esti la capatul puterilor?ca orice ai face nu te vei putea redresa si ajunge sa fii cea de dinainte?ai simtit vreodata rautatea oamenilor pana in maduva oaselor?rautate care nu era abolita de zambetul tau perfect sau de afirmatia care ti-o spuneai in fiecare zi cand te trezeai "sunt bine!"Te-ai mintit vreodata?atat de tare incat chiar si tu credeai ce ii spuneai sufletului tau indurerat,uitat intr-un pahar de whisky de catre tine crezand ca o tarie va ajuta sa iti uiti sentimentele pentru cel care te-a lasat,care a preferat sa zica "pa" in loc sa iti spuna "o sa luptam impreuna"!Ti-ai spus vreodata inainte sa adormi "o sa fie bine" stiind foarte bine ca nu o sa fie,ca si a doua zi o sa fie o zi ratata in care o sa iti "lingi" ranile,o sa te reinveti sa te ridici,o sa ravnesti la ziua in care o sa te trezesti si nu o sa mai simti nimic,in care o sa poti sa afirmi cu mana pe inima ca esti una din cele mai puternice femeie pe care le cunosti,caci singura ai reusit sa treci peste o deceptie,peste un vis ruinat,peste un plan de viitor spulberat,chiar daca pentru a putea face asta trebuie sa iti sacrifici luni de zile in care depresia va fi singurul tau prieten.Te-ai invinuit vreodata pentru drumul pe care ai ales sa il parcurgi?Ti-ai reprosat vreodata ca nu ai gandit inainte de a-ti da inima primului care ti-a zambit si te-a impresionat?Te-ai gandit vreodata ca ai fi putut sa fie altfel daca intr-o zi te-ai fi dus in alta directie,sau ai fi stat acasa,sau ai fi dormit mai mult?Ti-ai reprosat vreodata ca ai dat o a doua sansa chiar daca nu mai credeai in ea?Te-ai gandit vreodata ca din dorinta de a fi perfecta ai putea rani pe cineva care te iubeste neconditionat?Poate ca da,poate ca nu ai avut timp sa te gandesti crezand ca aceste intrebari nu au sens,intr-adevar sunt intrebari care iti fac mai mult rau decat bine,insa sunt intrebarile care te definesc,care te ajuta sa te cunosti si sa iti recunosti ca ai gresit,te-ai ridicat,ai mers mai departe,ai dat inima altcuiva,ai cazut iarasi intr-o prapastie si mai mare decat prima insa nimic nu te-a oprit sa te agati de cel mai mic si firav fir de iarba si sa te ridici,caci fiecare dintre noi suntem precum pasarea pheonix,renastem din propria noastra cenusa...

cine esti?

cine esti tu ca sa ma judeci si ca sa ma faci sa ma simt ca un nimic?cine esti tu ca sa iti permiti sa imi spui cuvinte dure care ma dor si care ma fac sa plang pana cand nu ma pot opri?cine esti tu ca sa imi spui "calmeaza-te,va fi bine"?cand inima imi spune ca nu va fi bine si nici macar nu va fi rau,va fi din ce in ce mai rau pana cand ma voi trezi si te voi lasa sa pleci o data si pentru totdeauna.cine esti tu sa iti permiti sa ma distrugi psihic,sa te joci cu mintea mea asa cum un copil se joaca cu niste piese lego?spune-mi cine esti?cine iti da dreptul de a face din inima mea un nimic,un covor pe care il calci de cate ori ai dorinta dupa ce l-ai mangaiat si l-ai infrumusetat dupa gustul tau?cine esti ca sa poti sa ma schimbi doar intr-o secunda la 180 de grade?sa poti sa ma faci sa plang in mai putin de o secunda doar cand imi spui "gata.asta a fost tot"?iti zic eu cine esti,caci eu te cunosc mai bine decat te cunosti tu,eu iti stiu gesturile si gandurile mai bine decat tu iti poti da seama,iti cunosc reactiile si sentimentele.stiu ca atunci cand spui nu este defapt da,cand spui lasa-ma este stai cu mine,cand spui imi pare rau este defapt nu te pot ierta.si stiu dragul meu ca ti-am gresit,ca mi-ai gresit,insa nimeni nu ti-a dat dreptul de a ma trata asa cum o faci de a ma amagi cu cateva zile bune si apoi imi distrugi iluzia creata cu un simplu cuvant,un simplu verb,adjectiv sau substantiv,care ma face sa imi dau seama ca nu ma meriti,ca nu te merit ca nu va merge niciodata.cine esti sa dai intr-un suflet atat de gol si chinuit de dor,un suflet care te roaga sa il ierti si sa te comporti adecvat cu el,un suflet sensibil poate prea sensibil pentru tine,un suflet pe care nciiodata nu l-ai inteles dar nici el nu a avut rabdare sa ti se arate..un suflet ce va ramane o enigma,caci o data ce l-ai lasat sa plece a plecat prea departe ca sa il mai poti gasi...dar care mereu se va gandi la baiatul care ii facea ochii sa lumineze,care o facea sa ii stranga mana cu putere sau care o facea numai uitandu-se la ea sa ii bata inima cu putere si sa i se inmoaie genunchii,caci pentru ea atat ai fost,nimic mai mult,baiatul care ai invatat-o sa iubeasca fara a se gandi la ziua de maine.

iubesc,urasc,spune-mi tu...

si te urasc..o doamne cat te pot ura,din toata inima sau mai bine zis cu tot sufletul,te urasc ca imi dai sperante si apoi mi le iei,te urasc ca ma faci sa ma simt bine si apoi ma distrugi calcandu-mi sufletul asa cum calci un gandac nedorit dintr-o camera de camin,pentru ca iti place sa iti bati joc de mine,iti place sa ma amagesti si apoi sa ma lasi uitata undeva,te urasc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce ai fost,te urasc pentru faptul ca acum zambesti iar eu stau si imi curat ranile ce le-ai deschis inca o data dupa ce s-au inchis si am crezut ca s-au cicatrizat acum mult timp cand inca o data ai plecat dupa ce mi-ai tropait sufletul cu bocanci mult prea grei si prea mari pentru acesta,te urasc ca imi zambesti si ca erai langa mine cand nimeni nu era si ca acum nu mai esti,ca ti-ai permis sa ma lasi undeva fara macar sa ma intrebi daca voi fi bine sau daca ma voi descurca,te urasc ca ai lasat a mia oara orgoliul sa fie mai important decat tine si decat vocea ta interioara,te urasc atat de tare incat ma face sa uit cat de mult te iubesc si cat de mult ma dor vorbele tale si ceea ce faci.In fond de ce te-as iubi,de ce sa iubesc un om care nu ma crede,care pune la banuiala tot ce zic sau ceea ce fac care nu are incredere in ceea ce ii povestesc,care ma judeca si care ma respinge cand nu ma astept,care hotaraste sa renunte la lupta in jumatatea ei,care pleaca fara sa-i pese de lacrimile care se varsa in spatele lui,de vorbele amenintatoare care sunt spuse in speranta de a-l intimida si a se intoarce inapoi la acei ochi care-l vor primi cu aceeasi scanteie si aceeasi bucurie cu care inainte il imbratisau.Te urasc pentru simplu fapt ca ma faci sa fiu alta persoana atunci cand ma raportez la tine,sunt o persoana care ramane pe locul doi pentru tine,care se gandeste la tine si apoi la ea,care se lasa pe locul doi de multe ori pentru a-ti face pe plac,o persoana poate mai buna sau mai rea insa cu siguranta una schimbata.Te urasc pentru ca ma faci sa plang atat de tare incat ajung sa sughit si sa tremur din toate incheieturile,pentru ca ma faci sa am ochii umflati si rosii de la plans,sa ma doara capul si sa ma trezesc a doua zi cu o fata ca si cand as fi fost calcata de un tractor de mai multe ori.te urasc ca ma faci sa promit lucruri pe care nu ti le tii de cuvant,pentru ca ma faci sa ma lupt cu morile de vant si cand sunt atat de aproape de a da un sens unui non-sens te intorci si pleci lasandu-ma singura...te urasc ca esti dulce cu mine si apoi te prefaci ca nu ma cunosti,,te urasc pentru ca spui ca imi va fi bine fara tine insa nici nu ai idee cat de greu imi va fi fara tine,pentru ca spui ca e mai bine asa cand tu nici macar nu stii ce e mai bine si ce nu e,pentru ca te prefaci ca iti e bine cand te doare,pentru ca insisti sa pleci chiar daca sufletul iti spune sa ramai si sa incerci,pentru ca ma tratezi ca pe un adult si nu ca pe un copil asa cum sunt,pentru ca ai asteptari prea mari de la mine sau pentru simplu fapt ca nu apreciezi unele lucruri ce le-am facut numai cu tine si cu nimeni altcineva...

dar cel mai mult urasc la tine...sentimentele mele pentru tine,ma urasc pe mn ca iti dau atat de multa importanta,ca ma agat de tine prin orice fel,ca te caut in orice lucru posibil chiar si acolo unde nu esti sau nu ai cum sa fii,ca iti caut privirea zilnic,ca iti simt parfumul la orice minut si pentru ca iti aud vocea la orice secunda...ma urasc pentru nevoia absolut constanta de a te simti si a te auzi de a sti ce faci unde esti cu cn esti si daca m-ai uitat....

te urasc atat de mult incat doare dar nu doare ura ci doare iubirea....dragul meu,o iubire ce ai dat-o pentru a nu stiu cata oara in alt teren a altcuiva care o va primi bucuros insa consoleaza-te...sufletul mereu iti va ramane tie,amintirile tot tie,acea banca,scara,acel caine,acel parc,acea alee,pacat ca nu iti mai spun nimic ....sau poate iti spun dar le ascunzi prea bine...

Asadar dragul meu prieten,cu lacrimi in ochi si altele curgand pe obrazul fierbinte si pe sanul scriu aceste randuri care poate ti se vor parea infantile si prostesti insa e modul meu de a ma exterioriza din moment ce tu ai inchis orice poarta care m-ar fi putut duce la tine,mi-ai inchis orice fel de a comunica cu tine doar din dorinta ta nebuna de ma face sa sufar,si sa plang,si sa plang,si sa plang ....si te urasc...sau urasc sa te iubesc..

prietenie pe viata

in fiecare zi poti invata ceva despre tine,pana si cele mai mici,minuscule,infantile lucruri le poti invatat intr-o zi,o ora sau chiar intr-o revelatie ce tine nu mai mult de o secunda,iti poti da seama ca nu esti pregatita pentru meseria pentru care te pregatesti,iti poti da seama ca iubitul pecare il ai de mai bine de 10 ani nu este ceea ce vrei si ca este doar un bun prieten,iti dai seama ca nu iti mai place un fel de mancare,pe care il adorai cu o zi in urma sau poti realiza ca nu esti pregatita pentru a te casatori,lucru care urmeaza sa il faci in mai putin de cateva zile.Toate aceste lucruri se pot intampla in dorinta vietii de a te ajuta sau de a te incurca in drumul tau catre maturitate sau catre batranete,depinde de felul in care privesti fiecare etapa a vietii,insa un singur lucru niciodata nu se va schimba,si nu ma refer la numele oraselor,a istoriei,a intamplarilor tale din copilarie ci ma refer la prieteni.Ma refer la acele putine persoane care te cunosc mai bine decat te cunosti tu,care iti stiu tabieturile,zilele proaste sau zilele rele in care nu vrei sa vorbesti cu nimeni,in care te inchizi in tine si in gandurile tale,in care esti mult prea suparat pe tine pentru a mai avea o parere buna despre tine.Acele personae care te reprezinta,care te asculta cand debitezi dupa o zi foarte obositoare,care stau cu tine in frig chiar daca sunt racite,care iti raspund la telefon dupa fiecare cearta cu un glas cald ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.Vorbesc despre acele putine personae cu care vara stai in fata scarii si impartasesti lenea crunta data de zilele toride ale lui iulie si lui august,zile in care soarele iti bate in cap,insa lenea nu te lasa sa iti muti locul,si inventezi o scuza:”bronzul si plaja in fata scarii”,acele personae cu care stai iarna sit e inbulgaresti fiind absolut constienta ca a doua zi vei fi racita,insa un minut in zapada merita cat o zi de raceala,cu care te-ai jucat sotronul,plicul,ascunsa,volei,cu care ai cazut cand mergeai cu rolele iar ele iti faceau poze in loc sa te ridice,cu care stai pana tarziu in noapte la scara zicand bancuri,glume,depanand amintiri,alergand sau injurand pisicile negre de la bloc pe sintagma:”te fac pane”,plangand pe umarul celeilalte si povestind cu un debit verbal remarcabil calitatile unui baiat pe care noi il vedem in alura de print insa el este doar un cersetor cu o inima de piatra.cele cu care iti imparti tantarii in fiecare seara de vara cand incepeti sa va dati palme una alteia pe motive “daca ai sti ce mare era tantarul ala”,insa defapt nu e vorba de niciun tantar ci de un alt mod de a face haz de necazul alteia,de fuga prin fata blocului cand una are ilustra idée de a va uda cu sticla de apa,de rasul inconfundabil al unor glume pentru toti absolute infantile dar pentru noi adevarate bancuri caci fac parte din amintirile noastre.De cele care te fac sa astepti atunci cand va duceti la plaja si apar dupa un sfert de ora cu mancarea in gura,parul in vant ,cu rasuflarea taiata spunandu-ti “stai sa-ti explic”,iar tu cu zambetul pe buze incepi sa razi de ea,insa in gandul tau iti spui ca e cea mai buna prietena.Cele care te asculta cand te certi cu iubitul,si il injura o data cu tine,chiar daca nu il cunoaste il descrie adesea ca fiind “nenorocit”.cele care te accepta indiferent de ce prostii ai facut,care iti asculta toate secretele si au grija sa le duca cu ele in mormant,insa nu vor ajunge atat de departe caci ele vor fi uitate chiar a doua zi dupa ce i le-ai impartasit si se vor scuza spuannd"daca iti zic ca nu mi-ai zis"Cele care iti zic "sictir" intr-un mod afectiv,dorind sa iti arate dragostea si prietenia,care tipa cu tine,care danseaza in mijlocul strazii in noapte o melodie populara cantata de alta,care fac glume de absolut orice,care fac glume pe seama ta fara sa te doara.Acestea sunt cele care niciodata nu se vor schimba,caci ele te iubesc asa cum sunt,iar timpul nu va schimba nimic ci va va oferi alte amintiri memorabile .Asadar,dragele mele prietene va iubesc din toata inima.

suflet chinuit de dor

ai simtit vreodata ca ai casa in doua parti? ca acelasi trup apartine de doua mediuri la prima vedere total diferite insa la a doua privire sunt poate cat de cat asemanatoare caci in ele te dezvolti,te lupti pentru a iti retusa personalitatea intr-un adult responsabil caruia nu ii este frica de nimeni si nimic,care priveste ghinionul sau rautatile lumii cu zambetul pe buze spunand mereu "se poate si mai rau",un adult independent,un om care nu se lasa inghitit de monotonia vietii,care zambeste pentru a da impresia de siguranta chiar daca uneori acel zambet este unul fals si sters.Si cu toate acestea trupul mereu va fi in doua locuri insa sufletul apartine unui singur mediu,fiind captiv in amintirile placute pe care le-ai dobandit ani de-a randul,el a ramas in camera ta care acum este prafuita,si parca toate lucrurile tale sunt in asteptarea ta,dorins sa reinvie momentele in care erai in mijlocul lor.Pozele cu prietenii zac undeva in biblioteca,zambetele lor iti trezesc amintiri care te fac sa razi,insa este un ras trist,ai vrea sa mai fii macar pentru o clipa copilul nepasator care alerga in fata vantului ce ii ridica rochita si ii incurca parul,acel copil zambitor care petrecea ore in sir la scara cu doua prietene vechi razand cu gurile pana la urechi,nepasandu-le ca le aude intreaga strada,care stateau lenese in fata soarelui de vara care le ardea dar si care odata cu lasara noptii se bateau intre ele pe motivul "ups,aveai un tantar!"de multe ori asta nu era adevarat,nu exista niciun tantar insa amuzamentul creat merita orice palma.Jucariile de plus primite de la toti prietenii zac acolo unde le-ai lasat,intr-un fotoliu si se uita trist la tine,parca vor sa te intrebe de ce ai crescut,de ce ai plecat,si de ce nu le-ai luat si pe ele,ele care ti-au fost cei mai bune confidente,care te-au indurat cand le izbeai de perete cand erai nervoasa,ele care au fost stranse pana ce pocneau atunci cand doreai sa plangi sau sa simti ca cineva te tine in brate,ele care niciodata nu pot spune cat de mult te iubesc,sau ca le-au fost dor de tine insa tu nu ai nevoie de cuvinte,stii ca ce e in sufletul tau este si in sufletul lor.Esarfa albastra cu insigna liceului care ti-a fost o a doua casa sta rezemata de dulapul in care iti tii toate cartile,o tii in maini si iti inchizi ochii dorind sa mai simti o data libertatea pe care o aveai in liceu,adolescenta care a trecut pe langa tine atat de rapid,clipele care s-au dus si nu se mai intorc,acele clipe in care nu ai facut nimic si care acum este mult prea tarziu sa le umpli cu amintiri.Visul iti este intrerupt brusc de deschiderea usii,si aparitia mamei care iti spune ca este timpul sa pleci,sa pleci acolo unde iti este trupul,prezentul,acolo unde sufletul iti va suferi de dor,dorul de casa,de oras,de prieteni,de tot,un dor ce uneori te face sa clachezi dar in acelasi timp te face sa te ridici,caci asa face un adult,se ridica cu zambetul pe buze isi asuma greseala si pleaca mai departe,fara a se mai uita in spate nici macar o clipa.Iti iei bagajele,te uiti inca o data la camera ta,caci in fond stii ca indiferent de circumstante ea mereu va fi a ta,mereu te va primi cu bratele deschise cand ii vei calca praful,mereu iti va acorda sanse si te va ierta ca nu ai mai venit de mult timp sa o vizitezi,iar ursuletii de plus mereu isi vor schimba ochii tristi in unii veseli cand ii vei lua in brate,cat despre liceu el nu te mai poate primi inapoi insa te poate gazdui,te poate ghida catre cararile pe care le-ai facut candva,te poate ajuta sa iti aduci aminte de frumusetea lui,si de prieteniile care le-ai legat aici,prietenii ce niciodata nu se vor destrama,caci daca cineva te poate suporta atunci cand treci de la copil la adolescent apoi la potential adult iti va ramane prieten si atunci cand devii senil si repeti acelasi lucru de n ori,si atunci cand il suni in miez de noapte lamentandu-te ca ti s-a rupt o unghie sau ca rochia preferata nu te mai incape pentru ca ai exagerat cu mancarea de sarbatori si te-ai ingrasat.Cat despre prietenii vechi,ei simt oricum cand esti suparata sau trista,si oricat de departe ar fi mereu ar fi in stare sa vina acolo unde esti pentru a te strange in brate cand ai nevoie sau pentru a te palmui cand faci ceva ce nu trebuia.Asadar,invata sa te bucuri de toate lucrurile care viata ti le ofera,caci nimic nu este intamplator,toate se intampla cu un motiv pe care il vei intelege mult prea tarziu,si orice ai face fa din acele lucruri amintiri,caci eu ma simt bogata doar pentru ca inainte de culcare zambesc datorita lor,caci atunci cand ma intalnesc cu prietenii radem pe baza lor si pentru ca ele te cladesc,de fac intr-un om mai bun.