cine esti?

cine esti tu ca sa ma judeci si ca sa ma faci sa ma simt ca un nimic?cine esti tu ca sa iti permiti sa imi spui cuvinte dure care ma dor si care ma fac sa plang pana cand nu ma pot opri?cine esti tu ca sa imi spui "calmeaza-te,va fi bine"?cand inima imi spune ca nu va fi bine si nici macar nu va fi rau,va fi din ce in ce mai rau pana cand ma voi trezi si te voi lasa sa pleci o data si pentru totdeauna.cine esti tu sa iti permiti sa ma distrugi psihic,sa te joci cu mintea mea asa cum un copil se joaca cu niste piese lego?spune-mi cine esti?cine iti da dreptul de a face din inima mea un nimic,un covor pe care il calci de cate ori ai dorinta dupa ce l-ai mangaiat si l-ai infrumusetat dupa gustul tau?cine esti ca sa poti sa ma schimbi doar intr-o secunda la 180 de grade?sa poti sa ma faci sa plang in mai putin de o secunda doar cand imi spui "gata.asta a fost tot"?iti zic eu cine esti,caci eu te cunosc mai bine decat te cunosti tu,eu iti stiu gesturile si gandurile mai bine decat tu iti poti da seama,iti cunosc reactiile si sentimentele.stiu ca atunci cand spui nu este defapt da,cand spui lasa-ma este stai cu mine,cand spui imi pare rau este defapt nu te pot ierta.si stiu dragul meu ca ti-am gresit,ca mi-ai gresit,insa nimeni nu ti-a dat dreptul de a ma trata asa cum o faci de a ma amagi cu cateva zile bune si apoi imi distrugi iluzia creata cu un simplu cuvant,un simplu verb,adjectiv sau substantiv,care ma face sa imi dau seama ca nu ma meriti,ca nu te merit ca nu va merge niciodata.cine esti sa dai intr-un suflet atat de gol si chinuit de dor,un suflet care te roaga sa il ierti si sa te comporti adecvat cu el,un suflet sensibil poate prea sensibil pentru tine,un suflet pe care nciiodata nu l-ai inteles dar nici el nu a avut rabdare sa ti se arate..un suflet ce va ramane o enigma,caci o data ce l-ai lasat sa plece a plecat prea departe ca sa il mai poti gasi...dar care mereu se va gandi la baiatul care ii facea ochii sa lumineze,care o facea sa ii stranga mana cu putere sau care o facea numai uitandu-se la ea sa ii bata inima cu putere si sa i se inmoaie genunchii,caci pentru ea atat ai fost,nimic mai mult,baiatul care ai invatat-o sa iubeasca fara a se gandi la ziua de maine.

iubesc,urasc,spune-mi tu...

si te urasc..o doamne cat te pot ura,din toata inima sau mai bine zis cu tot sufletul,te urasc ca imi dai sperante si apoi mi le iei,te urasc ca ma faci sa ma simt bine si apoi ma distrugi calcandu-mi sufletul asa cum calci un gandac nedorit dintr-o camera de camin,pentru ca iti place sa iti bati joc de mine,iti place sa ma amagesti si apoi sa ma lasi uitata undeva,te urasc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce ai fost,te urasc pentru faptul ca acum zambesti iar eu stau si imi curat ranile ce le-ai deschis inca o data dupa ce s-au inchis si am crezut ca s-au cicatrizat acum mult timp cand inca o data ai plecat dupa ce mi-ai tropait sufletul cu bocanci mult prea grei si prea mari pentru acesta,te urasc ca imi zambesti si ca erai langa mine cand nimeni nu era si ca acum nu mai esti,ca ti-ai permis sa ma lasi undeva fara macar sa ma intrebi daca voi fi bine sau daca ma voi descurca,te urasc ca ai lasat a mia oara orgoliul sa fie mai important decat tine si decat vocea ta interioara,te urasc atat de tare incat ma face sa uit cat de mult te iubesc si cat de mult ma dor vorbele tale si ceea ce faci.In fond de ce te-as iubi,de ce sa iubesc un om care nu ma crede,care pune la banuiala tot ce zic sau ceea ce fac care nu are incredere in ceea ce ii povestesc,care ma judeca si care ma respinge cand nu ma astept,care hotaraste sa renunte la lupta in jumatatea ei,care pleaca fara sa-i pese de lacrimile care se varsa in spatele lui,de vorbele amenintatoare care sunt spuse in speranta de a-l intimida si a se intoarce inapoi la acei ochi care-l vor primi cu aceeasi scanteie si aceeasi bucurie cu care inainte il imbratisau.Te urasc pentru simplu fapt ca ma faci sa fiu alta persoana atunci cand ma raportez la tine,sunt o persoana care ramane pe locul doi pentru tine,care se gandeste la tine si apoi la ea,care se lasa pe locul doi de multe ori pentru a-ti face pe plac,o persoana poate mai buna sau mai rea insa cu siguranta una schimbata.Te urasc pentru ca ma faci sa plang atat de tare incat ajung sa sughit si sa tremur din toate incheieturile,pentru ca ma faci sa am ochii umflati si rosii de la plans,sa ma doara capul si sa ma trezesc a doua zi cu o fata ca si cand as fi fost calcata de un tractor de mai multe ori.te urasc ca ma faci sa promit lucruri pe care nu ti le tii de cuvant,pentru ca ma faci sa ma lupt cu morile de vant si cand sunt atat de aproape de a da un sens unui non-sens te intorci si pleci lasandu-ma singura...te urasc ca esti dulce cu mine si apoi te prefaci ca nu ma cunosti,,te urasc pentru ca spui ca imi va fi bine fara tine insa nici nu ai idee cat de greu imi va fi fara tine,pentru ca spui ca e mai bine asa cand tu nici macar nu stii ce e mai bine si ce nu e,pentru ca te prefaci ca iti e bine cand te doare,pentru ca insisti sa pleci chiar daca sufletul iti spune sa ramai si sa incerci,pentru ca ma tratezi ca pe un adult si nu ca pe un copil asa cum sunt,pentru ca ai asteptari prea mari de la mine sau pentru simplu fapt ca nu apreciezi unele lucruri ce le-am facut numai cu tine si cu nimeni altcineva...

dar cel mai mult urasc la tine...sentimentele mele pentru tine,ma urasc pe mn ca iti dau atat de multa importanta,ca ma agat de tine prin orice fel,ca te caut in orice lucru posibil chiar si acolo unde nu esti sau nu ai cum sa fii,ca iti caut privirea zilnic,ca iti simt parfumul la orice minut si pentru ca iti aud vocea la orice secunda...ma urasc pentru nevoia absolut constanta de a te simti si a te auzi de a sti ce faci unde esti cu cn esti si daca m-ai uitat....

te urasc atat de mult incat doare dar nu doare ura ci doare iubirea....dragul meu,o iubire ce ai dat-o pentru a nu stiu cata oara in alt teren a altcuiva care o va primi bucuros insa consoleaza-te...sufletul mereu iti va ramane tie,amintirile tot tie,acea banca,scara,acel caine,acel parc,acea alee,pacat ca nu iti mai spun nimic ....sau poate iti spun dar le ascunzi prea bine...

Asadar dragul meu prieten,cu lacrimi in ochi si altele curgand pe obrazul fierbinte si pe sanul scriu aceste randuri care poate ti se vor parea infantile si prostesti insa e modul meu de a ma exterioriza din moment ce tu ai inchis orice poarta care m-ar fi putut duce la tine,mi-ai inchis orice fel de a comunica cu tine doar din dorinta ta nebuna de ma face sa sufar,si sa plang,si sa plang,si sa plang ....si te urasc...sau urasc sa te iubesc..

prietenie pe viata

in fiecare zi poti invata ceva despre tine,pana si cele mai mici,minuscule,infantile lucruri le poti invatat intr-o zi,o ora sau chiar intr-o revelatie ce tine nu mai mult de o secunda,iti poti da seama ca nu esti pregatita pentru meseria pentru care te pregatesti,iti poti da seama ca iubitul pecare il ai de mai bine de 10 ani nu este ceea ce vrei si ca este doar un bun prieten,iti dai seama ca nu iti mai place un fel de mancare,pe care il adorai cu o zi in urma sau poti realiza ca nu esti pregatita pentru a te casatori,lucru care urmeaza sa il faci in mai putin de cateva zile.Toate aceste lucruri se pot intampla in dorinta vietii de a te ajuta sau de a te incurca in drumul tau catre maturitate sau catre batranete,depinde de felul in care privesti fiecare etapa a vietii,insa un singur lucru niciodata nu se va schimba,si nu ma refer la numele oraselor,a istoriei,a intamplarilor tale din copilarie ci ma refer la prieteni.Ma refer la acele putine persoane care te cunosc mai bine decat te cunosti tu,care iti stiu tabieturile,zilele proaste sau zilele rele in care nu vrei sa vorbesti cu nimeni,in care te inchizi in tine si in gandurile tale,in care esti mult prea suparat pe tine pentru a mai avea o parere buna despre tine.Acele personae care te reprezinta,care te asculta cand debitezi dupa o zi foarte obositoare,care stau cu tine in frig chiar daca sunt racite,care iti raspund la telefon dupa fiecare cearta cu un glas cald ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.Vorbesc despre acele putine personae cu care vara stai in fata scarii si impartasesti lenea crunta data de zilele toride ale lui iulie si lui august,zile in care soarele iti bate in cap,insa lenea nu te lasa sa iti muti locul,si inventezi o scuza:”bronzul si plaja in fata scarii”,acele personae cu care stai iarna sit e inbulgaresti fiind absolut constienta ca a doua zi vei fi racita,insa un minut in zapada merita cat o zi de raceala,cu care te-ai jucat sotronul,plicul,ascunsa,volei,cu care ai cazut cand mergeai cu rolele iar ele iti faceau poze in loc sa te ridice,cu care stai pana tarziu in noapte la scara zicand bancuri,glume,depanand amintiri,alergand sau injurand pisicile negre de la bloc pe sintagma:”te fac pane”,plangand pe umarul celeilalte si povestind cu un debit verbal remarcabil calitatile unui baiat pe care noi il vedem in alura de print insa el este doar un cersetor cu o inima de piatra.cele cu care iti imparti tantarii in fiecare seara de vara cand incepeti sa va dati palme una alteia pe motive “daca ai sti ce mare era tantarul ala”,insa defapt nu e vorba de niciun tantar ci de un alt mod de a face haz de necazul alteia,de fuga prin fata blocului cand una are ilustra idée de a va uda cu sticla de apa,de rasul inconfundabil al unor glume pentru toti absolute infantile dar pentru noi adevarate bancuri caci fac parte din amintirile noastre.De cele care te fac sa astepti atunci cand va duceti la plaja si apar dupa un sfert de ora cu mancarea in gura,parul in vant ,cu rasuflarea taiata spunandu-ti “stai sa-ti explic”,iar tu cu zambetul pe buze incepi sa razi de ea,insa in gandul tau iti spui ca e cea mai buna prietena.Cele care te asculta cand te certi cu iubitul,si il injura o data cu tine,chiar daca nu il cunoaste il descrie adesea ca fiind “nenorocit”.cele care te accepta indiferent de ce prostii ai facut,care iti asculta toate secretele si au grija sa le duca cu ele in mormant,insa nu vor ajunge atat de departe caci ele vor fi uitate chiar a doua zi dupa ce i le-ai impartasit si se vor scuza spuannd"daca iti zic ca nu mi-ai zis"Cele care iti zic "sictir" intr-un mod afectiv,dorind sa iti arate dragostea si prietenia,care tipa cu tine,care danseaza in mijlocul strazii in noapte o melodie populara cantata de alta,care fac glume de absolut orice,care fac glume pe seama ta fara sa te doara.Acestea sunt cele care niciodata nu se vor schimba,caci ele te iubesc asa cum sunt,iar timpul nu va schimba nimic ci va va oferi alte amintiri memorabile .Asadar,dragele mele prietene va iubesc din toata inima.

suflet chinuit de dor

ai simtit vreodata ca ai casa in doua parti? ca acelasi trup apartine de doua mediuri la prima vedere total diferite insa la a doua privire sunt poate cat de cat asemanatoare caci in ele te dezvolti,te lupti pentru a iti retusa personalitatea intr-un adult responsabil caruia nu ii este frica de nimeni si nimic,care priveste ghinionul sau rautatile lumii cu zambetul pe buze spunand mereu "se poate si mai rau",un adult independent,un om care nu se lasa inghitit de monotonia vietii,care zambeste pentru a da impresia de siguranta chiar daca uneori acel zambet este unul fals si sters.Si cu toate acestea trupul mereu va fi in doua locuri insa sufletul apartine unui singur mediu,fiind captiv in amintirile placute pe care le-ai dobandit ani de-a randul,el a ramas in camera ta care acum este prafuita,si parca toate lucrurile tale sunt in asteptarea ta,dorins sa reinvie momentele in care erai in mijlocul lor.Pozele cu prietenii zac undeva in biblioteca,zambetele lor iti trezesc amintiri care te fac sa razi,insa este un ras trist,ai vrea sa mai fii macar pentru o clipa copilul nepasator care alerga in fata vantului ce ii ridica rochita si ii incurca parul,acel copil zambitor care petrecea ore in sir la scara cu doua prietene vechi razand cu gurile pana la urechi,nepasandu-le ca le aude intreaga strada,care stateau lenese in fata soarelui de vara care le ardea dar si care odata cu lasara noptii se bateau intre ele pe motivul "ups,aveai un tantar!"de multe ori asta nu era adevarat,nu exista niciun tantar insa amuzamentul creat merita orice palma.Jucariile de plus primite de la toti prietenii zac acolo unde le-ai lasat,intr-un fotoliu si se uita trist la tine,parca vor sa te intrebe de ce ai crescut,de ce ai plecat,si de ce nu le-ai luat si pe ele,ele care ti-au fost cei mai bune confidente,care te-au indurat cand le izbeai de perete cand erai nervoasa,ele care au fost stranse pana ce pocneau atunci cand doreai sa plangi sau sa simti ca cineva te tine in brate,ele care niciodata nu pot spune cat de mult te iubesc,sau ca le-au fost dor de tine insa tu nu ai nevoie de cuvinte,stii ca ce e in sufletul tau este si in sufletul lor.Esarfa albastra cu insigna liceului care ti-a fost o a doua casa sta rezemata de dulapul in care iti tii toate cartile,o tii in maini si iti inchizi ochii dorind sa mai simti o data libertatea pe care o aveai in liceu,adolescenta care a trecut pe langa tine atat de rapid,clipele care s-au dus si nu se mai intorc,acele clipe in care nu ai facut nimic si care acum este mult prea tarziu sa le umpli cu amintiri.Visul iti este intrerupt brusc de deschiderea usii,si aparitia mamei care iti spune ca este timpul sa pleci,sa pleci acolo unde iti este trupul,prezentul,acolo unde sufletul iti va suferi de dor,dorul de casa,de oras,de prieteni,de tot,un dor ce uneori te face sa clachezi dar in acelasi timp te face sa te ridici,caci asa face un adult,se ridica cu zambetul pe buze isi asuma greseala si pleaca mai departe,fara a se mai uita in spate nici macar o clipa.Iti iei bagajele,te uiti inca o data la camera ta,caci in fond stii ca indiferent de circumstante ea mereu va fi a ta,mereu te va primi cu bratele deschise cand ii vei calca praful,mereu iti va acorda sanse si te va ierta ca nu ai mai venit de mult timp sa o vizitezi,iar ursuletii de plus mereu isi vor schimba ochii tristi in unii veseli cand ii vei lua in brate,cat despre liceu el nu te mai poate primi inapoi insa te poate gazdui,te poate ghida catre cararile pe care le-ai facut candva,te poate ajuta sa iti aduci aminte de frumusetea lui,si de prieteniile care le-ai legat aici,prietenii ce niciodata nu se vor destrama,caci daca cineva te poate suporta atunci cand treci de la copil la adolescent apoi la potential adult iti va ramane prieten si atunci cand devii senil si repeti acelasi lucru de n ori,si atunci cand il suni in miez de noapte lamentandu-te ca ti s-a rupt o unghie sau ca rochia preferata nu te mai incape pentru ca ai exagerat cu mancarea de sarbatori si te-ai ingrasat.Cat despre prietenii vechi,ei simt oricum cand esti suparata sau trista,si oricat de departe ar fi mereu ar fi in stare sa vina acolo unde esti pentru a te strange in brate cand ai nevoie sau pentru a te palmui cand faci ceva ce nu trebuia.Asadar,invata sa te bucuri de toate lucrurile care viata ti le ofera,caci nimic nu este intamplator,toate se intampla cu un motiv pe care il vei intelege mult prea tarziu,si orice ai face fa din acele lucruri amintiri,caci eu ma simt bogata doar pentru ca inainte de culcare zambesc datorita lor,caci atunci cand ma intalnesc cu prietenii radem pe baza lor si pentru ca ele te cladesc,de fac intr-un om mai bun.

cai diferite sau nu

te-ai uitat vreodata la o persoana,chiar si pentru o clipa,o secunda,si ai simtit ca o cunosti de toata viata incat iti permiti sa o cataloghezi,sa ii atribui anumite trasaturi pe care daca ar incepe sa vorbeasca cu tine nu le-ai putea identifica insa privirea il tradeaza,expresia faciala si comportamentul sunt impotriva cuvintelor sale care par a fi inventii ce au scopul de a-l face pe emitator sa fuga de real,sa se indeparteze intr-o lume a sa,o lume in care crede ceea ce spune si are puterea de a-i face si pe ceilalti sa vada lucrurile asa cum el le prezinta.De multe ori am catalogat anumite persoane si apoi,dupa luni,chiar si ani intregi mi-am dat seama ca am gresit,ca aparentele inseala totalmente uneori,ca uneori ne lasam purtati de val punand o eticheta unei persoane numai dupa modul in care merge,rade,vorbeste la telefon sau dupa modul in care se imbraca,isi alege prietenii sau stranuta.Azi,pentru a mia oara viata mi-a mai dat o lectie de viata aratandu-mi cat de superficiala pot fi uneori,mai ales dimineata,sa mai zic de luni dimineata la ora 7.Te intrebi ce iti poate oferi viata la aceasta ora cand totul este amortit de vraja somnului ce pune stapanire peste intreg orasul,cand pana si timpul ti se pare ca este mult prea lent fata de orele de varf din timpul zilei cand simti ca esti doar o furnica,ce are de transferat o sosea pentru a ajunge la mancarea ce te va tine in viata o zi intreaga. Si chiar si asa ce poti invata?si tu la fel ca mine poti invata ce am invatat si eu..poti descoperi ce am descoperit eu,lucruri ce iti pot schimba viata sau modul de gandire si de a veadea lucrurile.Azi,la 7 dimineata am prins metroul care era destul de gol,asa cum rareori mi se intampla am gasit un loc si m-am asezat fiind gata de a cobori la a 4 statie,inchid ochii pentru o clipa insa imi dau seama ca as putea adormi,si m-as putea trezi in alta parte a orasului,si as intarzia la primul curs,lucru pe care nu l-as fi dorit sub nicio forma. Asadar pentru a trece timpul,imi indrept privirea in metrou fara un scop anume,insa ochii imi cad pe persoanele care se aflau in fata mea,cinci la numar,persoane pe care le vedeam pentru prima oara in viata,dar care imi spuneau atat de multe incat aveam impresia ca le cunosc de o viata intreaga si ca imi sunt buni prieteni,unii citeau avand fata imbatranita din cauza ridurilor savarsite de trecerea timpului,timp care nu a iertat si nu a ignorat niciun an,minut sau secunda,citeau cu un sentiment de indignare semn ca nu erau de acord cu parerile jurnalistului ce scrisese articolul sau aveau un zambet sters,aratand ca pana si la acea ora se poate zambi.Altii aveau privirea in gol,de unde puteai citi cu usurinta grijile care ii apasau:unii se gandeau cati bani mai au pana cand vor lua salariul,altii aveau gandul la copii sai care i-au lasat neinveliti din dorinta de a pleca mai repede de acasa pentru a nu ajunge prea tarziu la locul de munca,sau isi incarcau mintea cu alte subiecte precum:mancare,parfumuri,prieteni si plata facturilor.Deodata observ ca mai am o statie si o sa ajung acolo unde vreau sa cobor,si nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul,din dorinta de a-i mai observa inca o data,imi indrept privirea catre ei insa de data asta ma vad pe mine,imi vad reflexia in geamul din fata mea,si ma vad asa cum nu m-am observat niciodata,o fata simpla,din provincie venita din dorinta de a-si face un rost in viata,o fata ce si-a luat viata in maini si a decis ce e mai bine pentru ea,a pornit pe o carare sinuoasa,cu multe urcusuri si coborasuri,presarata cu lacrimi si bucurii,avand in suflet prieteniile lasate,promisiunile spuse ora de ora si cu dorinta acerba de a-si vedea visurile implinite.Cam asta sunt eu,asa cum si cei din fata mea,de langa,sau cei pe care nu ii vad sunt,oameni cu si fara scrupule,care au calea lor ce din diferite motive se intretaie cu calea mea.

dor nebun

a trecut putin timp de cand nu am mai scris,dar sincer mi se pare ca a trecut o vesnicie,o mare perioada de timp in care s-au intamplat atat de multe incat nici eu nu as putea sa le pun intr-o ordine cronologica,sau mai ales sa le analizez cu strictete pentru a-mi da seama daca am gresit sau nu,daca trebuia sa procedez diferit sau nu,daca trebuia sa imi ascult constiinta si mai putin glasul inimii care uneori ne indeamna sa facem lucruri pe care le regetam la momentul respectiv.Mereu am fost o persoana care a stiut ce vrea de la bun inceput,foarte calculata,cu rare momente in care imi lasam libera alura rebela si nonconformista,mereu am stiut sa respect regulile care imi erau impuse chiar daca la inceput ripostam cu o vehementa iesita din comun.Am fost,sunt si voi fi in continuare o persoana care isi impune limite,si teluri pe care trebuie sa le indeplineasca indiferent de obstacole sau de greutatea si dificultatea acestora,pentru mine nimic nu este imposibil,si niciodata nu va fi atat timp cat sunt sanatoasa imi voi urma drumul indiferent de ce ploi,ninsori sau uragane voi intalni pe drum.Sunt putine persoane care ma inteleg,sau cel putin incearca sa ma inteleaga,si sincera sa fiu nu multe reusesc,iar cand spun aceste lucruri gandul imi zboara la una din cele mai importante persoane din viata mea de pana acum,o persoana care ma accepta asa cum sunt,imi vede calitatile si apoi defectele,ma lasa sa tip si sa plang si apoi accepta sa il sarut ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat,accepta sa ii schimb viata zilnic,in fiecare secunda,in fiecare minut,in fiecare zi...da,stiu ca acum citesti asta,si da dragul meu,chiar tu esti,prietenul meu cel mai bun,iubit,frate,uneori mama si tata,tu esti cel care ma primeste inapoi cand fac toate prostiile,cand gresesc,cand te ranesc,cand am toane,iar azi,acum imi e teribil de dor de tine,imi e dor de atingerea ta,de sarutul tau,de strangerea ta de mana,de zambetul tau dar mai ales de ochii tai care imi spuneau ca ma iubesti mai mult decat oricine pe lumea asta,de ei imi este dor,si este un dor nebun,ma simp ca un leu captiv intr-o cusca incapabil sa se elibereze chiar daca este foarte puternic,si detine atat de multa putere,nimic nu il poate ajuta,asa ma simt si eu,iubitul meu,exact asa,si daca ma consoleaza ceva,este faptul ca si tu simti la fel si ca mai e putin si va fi bine,atat de putin incat se vor mai varsa putine lacrimi si putine regrete,iar ceea ce ne ramane de facut este sa inchidem ochii si sa ne lasam imaginatia sa zboare,acolo cu siguranta vom fi mereu impreuna,cat despre acum,hai sa transformam timpul care ne este inamic in cel mai bun amic.te iubesc.

2 cuvinte,un singur inteles

dragostea?este un lucru complicat pe care in ziua de astazi se pare ca toata lumea stie ce este,stie sa il defineasca,avem pe toate posturile de televiziune tot felul de personalitati ce deja se cred vedete ce ne spun cu o nonsalanta aproape perfida si ipocrita ca sunt doctori in dragoste?exista asa cva?exista aceasta profesie?nu cred... Dragostea este unul din cele mai frumoase sentimente pe care o persoana o poate avea in aceasta viata mult prea aglomerata si nebuna,dragostea este cea care ne salveaza din monotonia fiecarei zile,este cea fara de care nici unul dintre noi nu ar putea zambi,nu ar putea sa se simta implinit sau nu ar putea sa planga,caci stim cu totii ca cele mai dureroase lacrimi sunt cele care vin dintr-un suflet ranit cauzate de o dragoste neimplinita.Dragostea este acel sentiment pur ce se instaleaza fara sa anunte in inimile noastre atunci cand nici macar nu ne asteptam,atunci cand suntem prea ocupati si uitam de ea,cand nu mai credem in puterea ei,sau cand ne ascundem de ea,caci nu vine singura,vine alaturi de o multime de compromisuri,responsabilitati si de ce nu,vine cu un parfum de fericire ce ne face sa ne pierdem mintile pentru cel pe care il iubim,sa uitam sa gandim ca niste adulti,lasandu-ne prada inca o data unei gandiri puerile si naive,gandire pe care am experimentat-o la varsta copilariei.Si totusi...iubim,ne desfatam zilnic cu acest sentiment care uneori ne duce pe varful celui mai inalt munte dar care ne poate duce si in cel mai obscur si indepartat loc,un sentiment ce este asemenea pasarii pheonix,renaste din cenusa,atunci cand ai impresia ca nu mai exista atunci este si mai puternica,atunci cand nu vrei sa mai stii cva despre ea,atunci iti apare din ce in ce mai mult in gand si in inima,rascolind amintiri ce aparent sunt uitate insa defapt sunt tot acolo unde le-am lasat,acel sentiment pe care il alungam morocanosi ca pe un caine maidanez insa el se tot tine dupa noi,isi pune amprenta in tot ce facem,astfel facandu-ne sa intelegem ca nu avem nici o putere in fata lui,suntem exact ca o piatra in fata unui uragan puternic,ca o scoica in fata unui val gigantic...Cat despre sintagma sau mai bine zis cliseul arhi-cunoscut "te iubesc" ce as putea sa adaug...?consider ca aceste doua cuvinte imbinate ne definesc ca si fiinta umana.Din pacate nu mai realizam cand trebuie sa spunem te iubesc si cand nu..in ziua de astazi,suntem tentati sa spunem te iubesc cuiva pe care l-am inatlnit acum o saptamana,sa spunem te iubesc daca primim cadoul mult visat sau spunem te iubesc pentru a umple un gol intr-o conversatie.Pentru mine "te iubesc" este cea mai sincera declaratie de dragoste pe care am primit-o vreodata si care consider ca o voi primi de acum in colo,atunci cand te uiti la persoana din fata ta careia ii tremura vocea,iti strange mainile care la randul lor tremura,se fastaceste din dorinta de a ii iesi totul perfect clacheaza insa intr-un sfarsit isi aduna cuvintele si ti le spuna privindu-ti usurat,reactia.simti cum tensiunea se diminueaza,il iei in brate,ii zambesti,il privesti ca pe un inger,ca pe o comoara pe care o ai si nu vrei sa mai divulgi secretul la nimeni,si apoi il saruti spunandu-i "si eu te iubesc iubitule"! Pentru mine asta inseamna dragostea.pura,poate usor naiva,dragostea pe care multi dintre noi vor sa o aibe,sa o simta macar pentru o secunda.Iar despre te iubesc,consider ca nu exista alte doua cuvinte cu o astfel de incarcatura emotionala....

si tu,si eu...

undeva in adancul sufletului meu cred ca si tu esti exact la fel ca mine,in fond si tu esti creat dupa chipul si asemanarea Domnului,si tu zambesti cand simti ca sufletul mai are putin si iti explodeaza de fericire,si tu plangi cand durerea care iti invadeaza sufletul din cauza unei suparari incepe sa te doara,si tu visezi la lucruri pe care stii in adabncul sufletului tau ca niciodata nu le vei putea indeplini,si tu te bucuri cand vezi un zambet de copil,sau o floare ce in pofida vantului si a vremii neprielnice ramane cu tulpina ridicata parca sfidand legile naturii care uneori este mult mai nedreapta,la fel de nedreapta ca timpul care atunci cand te simti cel mai bine trece cel mai repede iar atunci cand greutatile par a te cuprinde el se scurge atat de greu incat un minut ti se pare a fi un secol.Si tu te emotionezi cand vezi seninatatea ochilor unui batran care iti zambesc impartasindu-ti o parte din increderea si experienta lor,printre ridurile care sunt dovezilor cele mai vizibile pe care acelasi timp le-a lasat de-a lungul vremii.Si tu ai la fel ca mine perioade mai bune de timp dar si perioade mai proaste in care vrei sa te detasezi de tot ce te inconjoara,in care vrei sa evadezi din cotidianul si rutina ce te imprajmuieste,in care vrei sa fii altcineva,sa ai o alta identitate.Si tu esti suparata uneori pe viata si pe destinul tau,pe politicieni,pe tara,pe deciziile total nefolositoare pe care le tot auzi la radio si la televizor,pe toata mass-media care are rolul de a ponegri tara si de a o defaima dand foarte usor cu piciorul la istoria furtunoasa a acestui stat pe care insusi Bratianu sustinea ca este un miracol si o minune.Da,si tu te comporti ca un copil cand esti alaturi de parintii si de prietenii din copilarie care te cunosc mai bine decat te poti cunoaste tu,care iti stiu defectele si fac abstractie de ele,incurajandu-te si fiind langa tine chiar si atunci cand nu meriti,care intotdeauna se vor lasa pe ei pe locul al doilea pentru ca tie sa iti fie bine,care iti sterg lacrimile si iti spun ca maine va fi o zi in care soarele va rasari si pe strada ta,care te cearta si iti deschid ochii cand esti mult prea ocupata cu vise abstracte si rupte de realitate.Si tu ravnesti amcar pentru o ultima oara sa simti mirosul cozonacilor rumeni facuti de bunica ta in ajun de sarbatoare si sa ii impodobesti casa impotriva vointei sale,sa o strangi in brate si sa ii asculti povestile de viata prin care a trecut cu fruntea sus nelasandu-se calcata in picioare de greutatile ei,sau povestile bunicului despre razboi care te faceau sa ai ochii cat cepele si sa iti tii respiratia pentru a-l auzi mai bine,iar cu ochii mintii iti intemeiai imagini pe baza celor spuse unde protagonistii,cei care luau locul soldatilor neinfricati erau unchii tai.Si tu visezi cu ochii deschisi la o viata fara griji,cu multi copii sanatosi,cu o casa mare,si alaturi de o persoana pe care sa o iubesti din momentul in care spui in fata Domnului "DA" pana cand viata ti-o va lua de langa tine.Acum stiu sigur,si tu ai fost ca mine,si tu ai suferit cand nu te asteptai,si tu ai simtit indiferenta altora ca un bulgare rece pe o piele calda,si tu ai fost victima unor infantilitati care te-au dezamagit si care ti-au lasat anumite sechele care te vor urmari tot restul vietii indiferent de tentativele tale nenumarate de a le indeparta,si tu ai fost mintita cu zambetul pe buze si cu seninatate in ochi,si tu ai privit neputincioasa cum tot universul tau se prabuseste din cauza unei minciuni.Dar,cu toate astea si tu esti ca mine,o persoana puternica,ce priveste pericolul cu un zambet sarcastic,esti ca pasarea pheonix,ai inviat din propria ta cenusa pe principiul romanesc bine cunoscut "ce nu te omoara te face mult mai puternic",ai invatat sa zambesti pericolului si ipocriziei si sa mergi inainte chiar daca drumul este plin de capcane si piedici care mai de care mai dureroase si puse de persoane la care nu te asteptai,insa nu ai uitat sa iubesti,nu ai alungat puterea acestui sentiment atat de sacru intr-o lume atat de profana si lipsita de valori,intr-o lume in care nonvaloare se promoveaza si se mananca mai mult decat mancam untul pe paine,intr-o lume perfida si ascunsa in care totul se discuta in secret,nu ai uitat sa iubesti ploaia de vara,razele soarelui,primii fulgi de nea,joaca unor catelusi,prietenii adevarati dar mai ales nu ai uitat sa te iubesti pe tine,sa iti accepti greselile si sa iti pui in valoare calitatile,nu uita ca tine,ca mine nu mai este nimeni.

alegeri

stiu ca si tu esti intr-o oarecare masura mai mult sau mai putin ca mine,si tu vezi ceea ce vad si eu si esti oripilat zilnic,si tu te intrebi cand generatia noastra a luat-o pe un drum atat de gresit a carui sfarsit nu este unul bun ci mai mult pare a fi prapastie fara scapare,caci cei care se avanta catre acest drum nu vor sfarsi in acelasi mod in care l-au inceput,nu vor avea aceleasi idealuri sau vise,nu vor mai spera la o viata mai buna ci vor fi oameni resemnati si constienti de propria lor greseala.Vorbesc despre acele persoane care mereu doresc sa para ceva ce nu sunt si niciodata nu vor reusi sa fie,ma refer la acele copilite care in drumul lor catre o "cariera" stralucita sunt in stare sa faca absolut orice chiar daca asta implica sa isi vanda corpul de la varste foarte fragede,acele fete care abea acum pasesc pe pragul si bancile liceului si par a avea mai mult de 20 de ani,in mentalitatea lor acest lucru fiind ceva bun,vazand in trusele de machiaj si de infrumusetare ingredientul principal pentru a obtine popularitatea celor din jur uitand ca pentru a fi populara trebuie sa ai ce discuta cu fiecare persoana in parte,cu firi total diferite cu aptitudini si stiluri de viata total contrare iar pentru a detine aceasta arta esti nevoit sa iti "plimbi" privirea pe multe pagini unele mai frumoase altele mai prafuite si ingalbenite,unele scrijelite insa pagini care au informatii pretioase si care te invata lucruri utile in viata.Ma mai refer si la aceste mici adolescente premature care uita sa isi traiasca viata,copilaria care este cea mai frumoasa perioada a vietii,perioada in care nu cunosti ceea ce este grija,sau durerea,sau dezamagirea,perioada in care totul este un joc,de care intotdeauna iti vei aminti,ci din contra ele isi creeaza o imagine mult mai dura pentru varsta lor,prin telefoane de ultima generatie,bani multi in portofel,tigari,bautura,relatii sexuale mult prea premature toate din dorinta de a parea mai mari si populare,de a fi cunoscute de toata lumea,de a avea multi prieteni.Ceea ce din pacate isi dau seama mult prea tarziu,atat de tarziu incat nu mai exista drum de intoarcere este faptul ca aceste lucruri nu exista,nici prieteni multi si fara niciun fel de interes,nici popularitate pura,ci din contra realitatea este mult mai dura,aceste tinere sunt luate drept cobai,sunt folosite si apoi aruncate,lasate la voia intamplarii asa cum lasi o haina veche si uzata care dupa ce o folosesti de multe ori o arunci undeva prin sifonier,intr-un loc intunecat si de care ulterior uiti.Exact asa sunt si ele,sunt inbatate cu idei false care le sunt impregnate in temperament si in gandire,idei ce secatuiesc trupul si mintea,fizicul si moralul,increderea in sine si in ceilalti.Da,vorbesc despre acele tinere care pun pe primul loc banii si care aleg sa se prosteasca oriunde apuca,majoritatea la televizor,prin cluburi de noapte drept animatoare,la petrceerile private a unor mari magnati sau oameni de afaceri ce isi castiga painea facand afaceri total ilegale,uitand sa se gandeasca macar o singura data la faptul ca nu banii conteaza ci modul in care ii faci,modul in care muncesti pentru a-i avea,astfel conturandu-se personalitatea si demnitatea ta.Acele fete de liceu care sunt asteptate zilnic in timpul pauzelor,orelor de curs sau dupa ore de masini negre foarte scumpe,cu geamuri fumurii cu muzica la maximum din care ies persoane cu priviri dubioase,cu spatele facut cu mainile groase,intr-o sintagma cu o infatisare deplorabila,cu dorinta de a le prosti,de a le face sa vada "paradisul" creat de o lume a banilor,insa pentru o perioada mult prea scurta de timp caci acest supranumit loc perfect in care totul este cumparat cu ajutorul banilor se va destrama iar ele vor fi victimile cruzimii si rautatii acelora carora le-au oferit intreaga lor incredere,pentru ei rupandu-se de tot ce insemna lumea lor:familie,scoala,prieteni etc.Exact aceleasi fete care aleg sa poarte fuste din ce in ce mai scurte si tricouri cat mai decoltate,din dorinta de a putea fi remarcate,crezand ca doar in acest fel pot fi observate de catre cei din jurul lor.

Ce este de facut?Ce putem face pentru a inceta aceste gandiri si perspective?Sincer,eu cred ca nu sunt prea multe de facut,o data ce te inlaturi de calea cea buna nu mai poti sa revii decat cu o vointa si o ambitie ce ar putea sa mute si muntii din loc,si acest lucru trebuie sa fie dorit si nu impus de catre parinti sau de alte persoane adulte,caci atunci cand impui ceva niciodata nu se va infaptui,mai ales daca vorbim despre adolescenti care nu accepta nici macar sfaturile parintilor,nemai vorbind de reprosuri sau posibile tentative de ajutor.Asadar,consider ca inainte de a face orice fel de decizie oricat de nesemnificativa ar parea ar trebui sa te gandesti de cel putin doua ori si sa analizezi atat partile bune cat si cele rele pentru ca apoi dupa luni,ani,zeci de ani sa nu ai regrete.

abstract

si iarasi te afli in aceeasi situatie in care te-ai aflat de atatea ori incat stii pe de rost simptomele si starile prin care treci si prin care o sa fii nevoita sa mai treci,nu poti sa dormi incerci sa dai drumul la televizor insa iti aduci aminte ca telecomanda este aruncata prin fotoliul in care cartile si hainele tale mai au putin si urmeaza sa cada peste covorul pe care praful s-a adunat zilnic,ora de ora ,minut cu minut,iti aprinzi veioza si incerci sa citesti insa literele de pe pagina galbena a cartii ti se par atat de grele de citit,simti cum ochii te dor,cum lacrimile pe care le-ai varsat inainte sa te asezi in pat s-au uscat si ti-au intarit pielea aspra asa ca inchizi totul si incerci sa te gandesti la ce ai de facut a doua zi,incerci sa iti programezi timpul,in functie de indatoriile pe care trebuie sa le duci la final,dar ti-ai fi dorit sa iti poti controla sentimentele care te incearca si care te apasa oriunde ai fi,care merg cu tine indiferent de vreme,sau de locul in care te duci sau de activitatea pe care o faci,sunt ganduri care patrund in fiinta ta si te chinuie,te storc de puteri,te fac sa privesti doar partea neagra a vietii si sa uiti de partea plina a paharului.Lacrima iti cade pe perna moale dupa ce a facut o calatorie scurta pe obrajii tai rumeni,inchizi ochii si speri sa treaca mai repede timpul,acel timp care parca nu te mai recunoaste parca si-a intors spatele catre tine,pe care il rogi sa fie mai bun si nu te asculta,exact acelasi timp care cu cativa ani in urma era mereu de partea ta,niciodata nu iti trada increderea.A doua zi venise dupa lungi asteptari,o raza de soare se vazu in departare printre fasiile portocalii de la fereastra, te uiti la ceas si vezi ca mai ai de asteptat in jur de jumatate de ora pana la stirile de la ora 6,stiri de care ai devenit dependenta de cand insomniile si gandurile negre s-au napustit in viata ta si de care nu poti scapa chiar daca incerci zilnic.Nepasatoare,cu gandirea undeva departe si privirea atintita fara niciun motiv special catre lustra din camera incerci sa te decizi cu ce o sa te imbraci la servici,un servici pe care il urasti,care te plictiseste si care nu te mai reprezinta,uneori te intrebi ce anume te-a atras atat de mult de ai luptat pentru acesta,care a fost acel motiv,acea scanteia care acum evident nu mai este,nu te mai regasesti ti se pare inutil si o pierdere de timp sa te plimbi printre niste hartii care la vremea lor au insemnat foarte mult insa acum insemnatatea lor nu mai reprezinta absolut nimic,nici pentru tara,nici pentru rude,ai pierdut acea dorinta de a cunoaste toate secretele statului de dinainte de 89,toate incercarile oamenilor de a aduce tara pe un drum mai bun,iti aduci aminte de zilele in care stateai mai mult de 10 ore in biroul tau printre hartiile ingalbenite semn al timpului nemilos ce isi pusese amprenta pe ele,si le citeai in minutiozitate sperand ca tu vei gasi ceva pe care ceilalti nici nu l-au observat.Esti trezita din visare de glasul prezentatoarei stirilor care iti spune prin micul ecran cu un zambet fals "buna dimineata",te imbraci ascultand-o,bei repede o ceasca de cafea si pleci oftand adanc,inchizi usa de doua ori,iti faci semnul crucii si te indrepti catre masina sperand ca drumul catre Arhivele Nationale,caci acolo muncesti, nu va mai fi aglomerat asa cum este zilnic,si ca nu vei mai prinde toate semafoarele asa cum ti se intampla sa faci,defapt si astazi este la fel ca ieri,aceeasi rutina,nimic nu s-a schimbat si nimic nu se va schimba,maine nu va fi nicidecum diferita de azi sau de ieri caci la tine trecutul,prezentul si viitorul sunt traite de catre tine zilnic,fara sa iti pese.Te opresti la o intersectie si banuiesti ca mai ai de stat in jur de jumatate de ora pana cand vei pleca asadar iti iei un ziar de la baiatul care in fiecare dimineata se afla acolo si vinde ziare si citesti presa de scandal,esti saturata de atat de multa politica incat vrei sa te rupi de ea si sa aflii ce cumparaturi a mai facut nu stiu care "vedeta" din nu stiu care tara,privirea iti este indreptata catre poza din portofel care ramasese deschis de cand ai cumparat ziarul,o poza facuta la 19 ani cu prietena cea mai buna,amandoua zambind avand vise marete si sentimentul ca pot schimba lumea numai cu o vorba sau numai cu o simpal privire,zambesti insa privirea te tradeaza caci in ochii tai se poate citi cu usurinta sentimentul de tristete si melancolie ce te cuprinde.esti trezita din cufarul amintirilor de claxonul puternic al unei masini semn ca poti sa treci insa pana cand sa pornesti semaforul se face rosu iarasi dar tu nu mai vezi si treci neregulamentar,iar in secunda urmatoare iti pierzi constiinta caci o masina de tonaj mare te striveste din partea dreapta...

firimitura de zambet.

aceeasi rutina in care traiesti de ani de zile se instaleaza si astazi,nimic nu este diferit de ziua de ieri,de cea de alaltaieri sau de cea de acum doua luni,iar cel mai rau este ca nu iti mai pasa,refuzi sa te mai zbati in tacere cu propria ta fire,refuzi sa crezi ca totul se poate schimba daca vrei,sau sa crezi ca mai poti face ceva care sa te faca sa te simti mai bine,sa te scoata din starea de agonie in care de aflii,iti simti zilnic starile care te deprima si care te aduc la capatul prapastiei de unde nu mai ai scapare,insa nu iti mai pasa,iti ascunzi privirea de ceilalti si mergi cu capul plecat inainte,iti ridici fularul cat mai aproape de ochi caci vantul sufla cu putere fiind parca in stare sa ia absolut tot ce ii sta in cale si sa il duca departe poate pe un taram nemaiintalnit,un taram pe care nimeni nu l-a descoperit si pe care doar Dumnezeu si natura il cunoaste.Iti dai ochii peste cap si iti spui ca acest lucru nu exista,ca lumea si viata ta este creata din oameni incapabili sa iti arate un gram de respect si de iubire,din oameni care nu pun pret pe adevar,pe seriozitate sau pe amabilitate ci din contra este creata din oameni nepasatori,atat de nepasatori incat te doare privirea lor rece si vorba lor taioasa cand te critica si iti atribuie injurii..dar de ce sa te mai plangi,pierzi timp pretios,timp care oricum nu se mai intoarce inapoi,pierzi acelasi timp care acum cativa ani iti era prieten,poate cel mai bun prieten caci parea ca toate momentele pe care ti le oferea erau rupte din rai,bucuria si extazul erau singurele sentimente pe care le puteai simti,dar lucrurile de acest fel nu sunt facute sa tina pentru totdeauna.Incetezi sa te mai gandesti la trecut caci stii ca iti face rau si inaintezi prin ploaia rece de toamna,privesti in gol catre un copac ce isi scutura neputincios frunzele ingalbenite,aceleasi frunze pe care le admirai vara cand fugeai catre servici,si inca o data realizezi ca timpul este trecator,ca viata este doar o scena in care,eu,tu,noi suntem niste actori,unii in roluri principale,altii suntem personaje adjuvante petrecandu-ne intreaga noastra viata ajutandu-i pe altii,iar altii suntem pasageri,nu reusim decat sa respiram in aceasta viata uneori buna alteori rea pe care reusim sa o criticam si sa aruncam in ea cu noroc insa am uitat sa ne bucuram de ea,si sa ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat-o si ca suntem sanatosi.La scurt timp,ajungi acasa,urci cele 3 etaje,respirand greu,ai si uitat de cand nu ai mai facut sport preferand sa stai in fata televizorului urmarind o emisiune care promoveaza nonvalorile si ridicularizeaza cultura,te trezesti in fata usii tale,numarul 34 scris mare nu iti mai provoaca nicio satisfactie,imuna intrii in casa arunci cheile pantofii,haina si fularul,iti desprinzi parul si te uiti pret de o secunda in oglinda,neschitand nici macar un singur zambet,te indrepti cu pasi marunti la televizor,il deschizi cu volumul la maxim,sperand ca asa nu vei mai simti singuratatea ce te apasa atat din interior cat si din exterior,insa stii ca te minti singura,nimic nu s-a schimbat de aseara,arunci telecomanda in perne si te duci la bucatarie sa mananci,deschizi frigiderul insa nu te atrage nimic asa ca alegi sa sari si in seara asta peste cina.In drum catre camera ta,treci pe langa telefonul fix pe care niciodata nu il folosesti,ba din contra il platesti degeaba,zambesti sarcastic gandindu-te ca il vei scoate in zilele ce vor urma caci nu isi are rostul insa ridici usor receptorul,si instinctual formezi un numar de telefon pe care l-ai sti si in miezul noptii,l-ai recunoaste chiar si atunci cand esti trezita brusc dintr-un cosmar,il formezi rapid dar tot ce poti auzi este sunetul unui robot ce iti aduce la cunostinta ca numarul a fost deconectat.cu lacrimi in ochi il inchizi,si iti spui ca vei incerca si maine,inchizi becurile din casa si te indrepti catre camera ta,umila ta camera,unde te asezi pe pat si privesti aceleasi fotografii de 2 ani de zile,fotografiile din copilarie care iti emana bucurie,sinceritate si placerea de a trai,le atingi cu grija ca si cand ar putea sa se rupa in orice clipa,si adormi cu ele in brate,stiind ca acum doar ele iti pot aduce inapoi ce ai avut si ce viata crunta ti-a luat...!Inchizi ochii zambind si gandindu-te la ziua de maine care va incepe groaznic dar pacea din suflet pe care o ai strangand acele fotografii merita sa induri orice obstacol.

Noi.

hai sa vorbim despre mine,despre tine,despre noi sau chiar despre voi..sa vorbim despre noi dar nu din prisma fizicului ci din prisma moralului,sa vorbim fara ocolisuri si sa avem o data si pentru totdeauna curajul de a da perdeaua la o parte,astfel incat sa fim suficienti de demni si sa dispunem de destula tarie de caracter pentru a privi atat lucrurile bune,pure date de la bunul Dumnezeu,lucruri care nicidoata nu vor disparea oricat de mult ar incerca unii sa demonstreze contrariul,lucruri precum:razele soarelui care coboara pe o biserica din varful unui munte chiar daca in jurul ei ploua cu galeata,zambetul unui copil intr-o lume mult prea grabita pentru a-l mai observa sau pentru a se mai bucura de el,prima ploaie de vara,sau prima zapada,dar si lucrurile rele,inumane si chiar nemiloase care din pacate tin primele pagini ale ziarelor de scandal si nu numai,reprezinta ideile principale din toate stirile care uneori sunt alcatuite pentru a ocupa un loc in grila de programe,idei ce se refera la :politica,violenta verbala sau nonverbala, violuri ,crime,si alte lucruri care nu fac nimic altceva decat sa ne faca de rusine neamul,un neam pentru care multi si-au dat viata gandindu-se la implinirea unui ideal:alcatuirea statului roman,pe scurt Romania.Cu tristete in suflet spun ca noi,toti ne-am schimbat foarte mult,cauzele inca sunt neclare,poate de vina este mass-media,sau poate economia si industria lumii,sau poate dorinta oamenilor de a avea un camin cu un aspect hotelier,dar din pacate cautam din ce in ce mai multe scuze pentru aceste schimbari,dam vina unii pe altii,sau spunem resemnati ca "asa este viata!"Ce am eu de spus in vedere cu acest mottou mult prea vehiculat in ultima vreme:Nu,nu asa este viata,sau cel putin nu viata pe care mi-o imaginez eu.Recunosc ca uneori sunt mult prea naiva,boema sau chiar visatoare insa asta nu imi alunga dreptul de a-mi crea in minte un aspect al unei vieti acceptabile,spun acceptabila pentru ca nu cred ca poate exista o viata perfecta si cei care pretind ca au asa ceva,sunt doar bolnavi din punct de vedere psihic si cauta refugiul,vor sa se ascunda in spatele unui adjectiv la gradul superlativ absolut,in traducere libera ceva mai mult de atat nu exista.Nu concep o viata in care exista sentimentul crunt al resemnarii,al neputintei si al fricii de necunoscut.Avem atatea modele biblice sau nu,in care numeroase personaje au plecat catre necunoscut infruntandu-l avand nimic altceva decat credinta in Dumnezeu si in propria persoana,dar mai ales in visul lor,caci toti avem cate un vis pe care dorim sa il facem realitate,unii procedand corect altii suntem lasi,iar altii joaca murdar,crezand ca demnitatea lor nu conteaza atat timp cat ajung sa aibe ce si-au dorit chiar daca acest lucru implica sa calce peste cadavre.Nu exista "nu pot" chiar daca aceste doua cuvinte iti vin primele in cap cand in drumul sinuos al vietii intampini un obstacol mai mult sau mai putin dificil,acestea devenind in subconstient prima ta reactie atunci cand viata te supune la alte incercari,exista doar "nu vreau",spus mai intai pe un ton al revoltei insa apoi pe un ton al acceptarii, prin care dovedesti cat de slab esti.De ce multi dintre noi isi gasesc existenta in spatele viciilor?De ce multi spun ca viciile lor sunt cele care ii ajuta sa depaseasca momentele grele,cand defapt acestea nu fac nimic altceva decat sa te pacaleasca,precum niste sanziene care te ademenesc iar apoi daca esti destul de slab si cazi in capcana lor nu mai ai sansa sa iesi asa cum ai intrat,afectandu-ti sistemul nervos,fizicul dar si moralul.De ce multi se ascund in spatele unor sticle ce au in continut bauturi alcoolice sau in spatele unor pachete de tigari care asa cum le vezi tu,minuscule si finute fac mai mult rau decat iti poti imagina vreodata?Dar mai ales de ce atunci cand ceilalti ii indeamna sa isi revizuiasca comportamentul si atitudinea fata de aceste obiecte ce aduc "bucurie" cel mult jumatate de ora,acestia ii privesc senin,ba chiar mai mult,cu zambetul pe buze parca sfidand restul lumii,precum un adolescent care ii rade in fata mamei atunci cand aceasta sufera,si neaga faptul ca au probleme,si ca trebuie ajutati.De ce exista oameni care fac rau altor oameni?Din toate speciile create de Dumnezeu noi suntem singurii care ne omoram intre noi,care ne facem rau voit,sau care mergem pe principiul "sa moara capra vecinului".De unde exista atat de multa ura printre noi,printre oameni care nici macar nu se cunosc insa cu toate astea sunt mai mult decat constienti ca nu ar trebui sa comita crime,uneori lasand in urma lor copii fara parinti,bunici fara nepoti,sau mult mai rau parinti fara copii.De ce nu ne mai impresioneaza lacrimile sincere ale unui copil,apusul,susurul unui rau sau primul ghiocel care a rasarit exact unde nu te asteptai vreodata,in mijlocul asfaltului.Cum a putut acel fir de iarba firav si gata sa se rupa la prima adiere a vantului cald de aprilie sa treaca printre pietrele masive cu diferite forme,si sa infloreasca crescand zilnic la mangaierea razelor solare?Preferam sa stam ore intregi in fata televizorului sau calculatorului ascultand emisiuni rupte de realitate,sau din contra emisiuni ce infatiseaza primarul realitatii cu care ne confruntam zilnic,emisiuni conduse de persoane care nu au citit o singura carte in 20 de ani,care nu au auzit de marii clasici ai Romaniei,care au pus bazele culturii romanesti si carora le datoram enorm de mult,sau care nu stiu lucruri elementare:Pamantul se roteste in jurul Soarelui si nu invers asa cum sustin ele batandu-se cu pumnii in piept,astfel crezand ca vor fi mult mai rapid intelese.Am uitat complet ce este fericirea,iubirea,speranta dar mai ales credinta.Atunci cand ni se intampal ceva rau imediat ne aducem aminte de Dumnezeu,ne intoarcem fata catre el,incepem sa ne rugam,sa promitem,sa ne descoperim,caci recunosc cu mana pe inima ca rugaciunea catre Dumnezeu m-a schimbat si mi-a readus credinta pe care poate o uitasem pe acelasi drum serpuit cu multe carari aleatorii al vietii,dar atunci cand totul merge asa cum ne dorim,cand toate lucrurile ies mult mai bine decat ne asteptam uitam sa ne facem cruce atunci cand plecam de acasa sau cand trecem pe langa o Biserica.Am uitat sa purtam o cruce la gat,sau o iconita in portofel,preferam pozele noastre sau numeroase coliere facute din tot felul de materiale ce ne provoaca alergii ale corpului fara sa ne dam seama,in loc sa purtam ceva care ne-ar ajuta cu adevarat.Daca m-ati intreba care ar fi ingredientele mele pentru o viata perfecta aestea ar fi trei:credinta,perseverenta si ambitia.

prietenie neconditionata

si iarasi esti in fata biroului tau prafuit,acoperit de carti,caiete,esseuri sau reviste pe care ai uitat sa le mai citesti insa zilnic iti propui sa le citesti,tocmai si de aceasta le pastrezi pe toate una peste alta,unele fiind luate cu zeci de ani in urma,carti pe care le citeai in liceu pe furis in orele te matematica sau in cele de istorie cand erai mult prea tanar sa realizezi importanta scolii,si puterea ei aproape dumnezeiasca de a schimba un om in bine,de a-l modela,de a-i atribui anumite trasaturi si caracteristice demne de orice persoana ce se respecta si doreste sa fie privit cu respect la randul sau.Din cauza unui tic pe care il ai inca din copilarie,cand din cauza fricii ca esti singur in casa,atunci cand parintii plecau la munca,si te lasau singur obisnuiai sa aprinzi toate becurile din casa chiar daca razele puternice ale soarelui intrau pe fereasta ce era larg deschisa,asa ca si astazi faci la fel,chiar daca au trecut mai bine de 40 de ani de cand aveai 4 sau 5 ani,ani in care viata ti-a oferit multe bucurii si multe infrangeri,parca mult mai multe infrangeri decat bucurii,ani in care ai cunoscut zilnic indiferenta si mitocania oamenilor,rautatea si indiferenta celor care initial te-au facut sa crezi ca sunt prietenii tai insa dupa ce au profitat si si-au atins scopul te-au uitat,te-au lasat sa zaci indiferent ca iti era rau sau bine,ca aveai nevoie de o vorba buna care sa te incurajeze sau de o imbratisare ca sa te imbarbateze.iti spui in gand ca asa sunt toti,ca din toate fiintele create de Dumnezeu,oamenii stiu cel mai bine ce este ipocrizia si fatarnicia,caci demonstreaza zilnic aceste lucruri prin nenumarate actiuni pe care le fac,chiar si celor mai apropiati prieteni,din copilarie,sau mult mai rau chiar rudelor.Dar de ce sa te mai miri,te intrebi aducandu-ti aminte ca exact asa ai fost si tu,exact ca ei,nimic nu te diferentiaza de aceste personaje pe care le urasti pentru tot raul ce ti-au facut,si tu ai catalogat lumea,oamenii dupa anumite criterii prostesti si chiar infantile,si tu ai sustinut batandu-te cu pumnii in piept numai minciuni despre oameni ce iti erau prieteni,numai pentru a-ti atinge scopul,de obicei o marire a salariului sau o noua slujba mult mai buna,si tu ai mintit zilnic fara ca la sfarsitul zilei sa ai vreo remuscare,fara ca atunci cand iti puneai capul pe perna si iti inchideai ochii privind la cerul senin sa te intrebi daca a fost bine ce ai facut,daca raul creat va putea fi vreodata remediat.Insa acum roata s-a intors,destinul ti-a dat o lovitura mult mai grea decat o poti duce,tot raul ce l-ai facut cu zambetul pe buze mergand pe premisa "scopul scuza mijloacele" s-a intors inpotriva ta,acum esti singur,si oricat de mult ai vrea sa negi acest lucru stii prea bine ca iti meriti singuratatea.Continui sa iti bei ceaiul de musetel,si sa iti incalzesti degetele miscandu-le pe cana fierbinte,e atat de linsite in casa,o liniste apasatoare,insa esti atat de obisnuit cu ea incat pentru tine totul este o rutina ce nu iti mai provoaca niciun sentiment.Deodata pe fata ta apare un zambet sters,iti inchizi ochii si te lasi pe spate,pe scaunul tau vechi,mostenire de familie, defapt este singurul lucru care l-ai mostenit de la familia ta care ai denigrat-o la orice ora ,minut,secunda,pe care ai ponegrit-o in orice ocazie care ti-a fost oferit-o si care acum nici nu mai vroia sa te vada.Din cauza orgoliului nu ai fost nici macar la inmormantarea tatalui tau,nu vroiai sa iti ceri scuze,sa admiti ca ai gresit,si ca tot ce ai zis a fost doar un lant de minciuni.Acum esti singur,intre cei patru pereti ai biroului tau unde ti-ai petrecut cea mai mare parte a timpului scriind rubrici bazate pe neadevar despre politica,calomniind oameni de valoare ai tarii pe care nu o meriti...auzi cum picaturile de ploaie lovesc puternic geamul,era inca o ploaie de tomana,rece,dar nu atat de rece ca singuratatea casei ce o simtea apasandu-l zilnic.Deodata cineva are puterea de a te rupe din gandurile in care te-ai afundat,prin latratul sau puternic si prin alergatul sau specific,auzind cum aluneca pe parchetul deja zgariat de labutele sale,alearga catre tine punandu-si botul umed pe piciorul tau de lemn,caci in urma accidentului de masina de acum 5 ani,viata a vrut sa iti ia un picior,iar acum esti nevoit sa mergi inainte,insa te bucuri ca acest lucru nu este vizibil,mai ales ca niciodata nu ti-a placut sa porti pantaloni scurti sau sa te duci la mare,crezand ca aceste lucruri sunt pierderi de timp.Se joaca cu mana ta parca rugandu-te sa il mangai,sa il alinti sa te joci cu el,insa nu vrei,esti mult prea mahnit pentru a putea sa iti dedici macar cinci minute pentru cel care ti-a fost alaturi atunci cand toti au plecat.Drept scuza in apararea ta,iti spui ca asa ai fost mereu,niciodata nu ti-a placut sa te joci sau sa alinti pe cineva,crezand ca sunt stupiditati ce numai oamenii slabi de caracter le fac,asa ca te rastesti la catel spunadu-i sa plece,sa dispara,ca nu vrei sa il mai vezi.Cu coada intre picioare auzi cum paseste agale,total in opizitie cu felul in care a venit spre tine,insa la scurt timp ii simti iarasi botul pe picioarele tale dandu-ti o mingie galbena in semn ca vrea sa se joace cu tine.Dorind sa scapi de el,arunci mingiea pe geam,in ploaie sperand ca va renunta si nu se va duce dupa ea,fiind speriat de tunetele ce se auzeau din cerul dezlantuit,insa nu a fost asa,la scurt timp il simti iarasi,aruncandu-ti mingia umeda si scuturandu-se de ploaie langa tine,umezindu-te si facandu-te sa razi.il iei in brate,chiar daca era mai mare decat tine,uneori cand sarea pe tine te darama din picioare,si ii multumesti ca ti-a fost alaturi zilnic,cand il goneai venea inapoi,cand il certai ramanea langa tine,cand te vedea suparat,se rotea in jurul cozii pana cand ametea numai sa te faca sa razi,cand te puneai sa dormi,si il dadeai afara din camera,dupa minute lungi de incercari,cedai caci nu reuseai sa il faci sa plece de langa tine,statea jos,langa pat veghindu-te noapte de noapte.Ti-a fost alaturi cand toti te-au parasit,cand toti inventau scuze pentru a evita sa te vada el era singurul care statea langa tine chiar daca nu ii aratai niciun strop de afectiune.Iar acum in semn de multumire,si profitand de faptul ca ploaia incetase,si stiind cat de mult ii place sa se balaceasca in toate baltile pe care le gaseste in fata casei decizi sa ii faci pe plac, sa iti iei umbrela in cazul in care va incepe iarasi ploaia ,lesa pentru a-l tine in frau macar pentru 2 minute,caci mai mult nu aveai cum sa reusesti si bastonul ce te ajuta sa iti mentii atat greutatea datorita piciorului cat si datorita faptului ca in urma accidentului ai pierdut ceea ce aveai cel mai de pret,si iubeai cel mai mult la corpul uman:puterea de a vedea viata in culori,puterea de a distinge verdele de albastru si rosul de galben,insa acum nimic din aceste lucruri nu mai poti sa savarsesti caci esti orb,minunea de a vedea culorile ti-a fost luata in semn de protest pentru lucrurile si persoanele pe care le-ai defaimat de-a lungul carierii.Acum singurul lucru care ti-a mai ramas este prietenia adevarata si neconditionata a acestui caine care iti face ziua mult mai frumoasa,aducandu-ti un strop de bucurie uneori uitand ca esti privat de multe lucruri pe care viata ti le-a luat.

o carte prafuita.

"of,iarasi,de ce toate mi se intampla mie?"iti pui aceasta intrebare alergand pe holurile liceului ce ti se par interminabile,defapt asa ti se par de fiecare data cand intarzii,mai ales luni dimineata cand prima ora si de la sapte este limba si literatura romana,obiectul tau preferat,de altfel,insa profesorul care iti preda este un om ce impune respect doar auzindu-i numele,nu ai nevoie de a-l cunoaste personal pentru a-ti da seama de personalitatea pe care o are.Lui poti sa ii adresezi orice fel de intrebare,din orice domeniu,fie el matematica,istorie sau sociologie,intr-o parafraza este o enciclopedie ambulanta.Numai cand te gandesti la acest lucru parca iti simti picioarele marind viteza de alergare,in spate iti simti caietele impingandu-se unul intr-altul si iti compatimesti pachetul pe care mama ta ti l-a facut.rapid te utii la ceas,insa vezi ca este si un sfert, deci numai o minune te poate salva,caci el era mereu punctual,precum un ceas elvetian. Intr-un sfarsit ajungi gafaind in clasa,unde toti erau la locul lor,unii chiar se ridicasera in picioare cand ai intrat caci au crezut ca defapt intrasera profesorul. usurata,zambesti, alergi catre banca ta,iti saluti colega de banca,scoti rapid caietele de romana si infuleci in mare graba un sandwich,insa mai intai de toate te lovesti in banca,acest gest fiind un deja un ritual ce tine de rutina zilelor in care te duci la scoala,caci niciodata nu ai spatiu in banca.Ora incepe,decurge frumos si captivant,nici nu stii cand trec 50 de minute,iti place sa asculti ceea ce spune profesorul cu patos,emanand dragoste si admiratie pentru personajul lui camil petrescu "stefan gheorghidiu" din "ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi",roman care l-a si consacrat. Auzi clopotelul sunand,si deja te gandesti la urmatoarea ora,insa inainte de toate iti iei pixul in mana pentru a nota gigantica tema pe care o vei avea la romana,nu pentru peste doua zile sau peste o saptamana ci pentru maine la ora 8,cand te anunta profesorul ca te va asculta.Tema consta in lectura a 5 carti,care nici macar nu stii cum se scriu titlurile sau numele autoriilor,deci in nici un caz nu ai avut ocazia sa le rasfoiesti.iti dai ochii peste cap,gandindu-te ca iarasi vei avea o dupa amiaza in care vei ajunge pe la 5 acasa,caci cu sguranta iti vei petrece cel putin 3 ore prin biblioteca in aventura ta de a gasi cartile necesare mai ceva ca intr-un safari.Dupa inca 5 ore pe care le petreci la scoala,te vezi in fata unei cladiri somptuase de culoare alba,cu un aer de epoca,de cand erai mica iti doreai sa locuiesti acolo,insa iti dai seama ca defapt stai in fata unei biblioteci care are in componenta sa milioane de carti si documente.Intrii plictisita in incinta bibliotecii si te lovesti de indiferenta angajatilor.Adevarul este ca nu e ceva nou pentru tine,deja nu te mai afecteaza indiferenta si superioritatea cu care ei te privesc,atunci cand tu,uimita de valurile de carti care stau sa cada peste tine,din care cauti una singura,te duci sa le ceri informatii despre ea,insa nu primesti nimic,asa ca iti iei sufletul in dinti si te ambitionezi sa o gasesti singura,dar stiai ca acest lucru se va intampla peste cateva ore bune in care ti se va face foame,sete,somn si mai ales te va durea spatele,despre picioare nu mai zic.Constientizand toate aceste lucruri te uiti pe lista lunga cu cinci carti,unele dintre ele indescifrabile si privirea iti este atrasa de o carte al carui titlu era "jurnalistul camil petrescu"de dorin popa.te intrebi cate pagini o fi avand si unde o poti gasi,daca este sau nu imprumutata sau daca iti va placea subiectul acesteia.asa ca,te duci la critica unde crezi ca o vei gasi,dar nu este asa.nici urma de un dorin popa,sau de o carte scrisa de acest domn.te indrepti catre sectia literatura insa aici sansele de a o gasi sunt mult mai mici.Nici aici nu o gasesti,din siguranta o mai cauti de trei ori,insa rezultatul este acelasi,nici urma de aceasta carte.deceptionata,iti calci pe inima si te duci la una din bibliotecare si le explici situatia.la inceput primesti indiferenta insa apoi,incetul cu incetul esti trimisa in spatele bibliotecii,intr-o camera foarte mica insa imbibata de carti,un miros aproape sufocator te intampina chiar de la intrare,peretii sunt tapitati cu carti,podeauna este plina de carti,care mai de care mai evchi si prafuite,undele avand secole intregi vechime.esti mai mult decat sigura ca nu ai cum sa gasesti acea carte,tocmai acolo,era imposibil,ca si cand ai fi cautand acum in capita de fan,kasa ca decizi sa pierzi timpul pe acolo,putin timp caci aerul nu facea bine la plapani si la organsim.plimbandu-te printre acele rafturi de carti,nu te mai uit pe unde calci insa deodata te impiedici si cazi peste un morman de alte carti de matematica si geografie,anumite manuale din vremea comunismului,iesite din uz,si lasate acolo la intamplare.putin iritata dar nu nervoasa te intorci sa vezi de ce te-ai impiedicat iar privirea ta se indreapta catre o carte cu foile iesite pe afara din cotorul ei,o carte careia nu ii poti zari titlul datorita prafului ce s-a adaugat zilnic timp de multi ani,o iei in brate,o stergi cu manecile,si vezi ca este o carte de povestiri orientale,o deschizi usor insa cu teama in suflet,caci nu doreai sa se rupa,iar paginile erau foarte fine,si se puteau sfarama in orice moment.citesti prima pagina si esti atrsa de prima povestioara asa ca decizi sa mai citesti cateva pagini,si asa ajungi fara sa simti la jumatatea cartii,dar nu mai ai timp sa o termini,pentru ca deja este tarziu si mai ai lectii de facut ,dar hotarasti sa o imprumuti.Ajungi la centrul de imprumut,unde privirea bibliotecarei te sfideaza,este uimita ca in sfarsit aceasta carte este luata de cineva,dupa aproximativ 80 de ani.ii zambesti,in semn de recunostinta,o bagi rapid in ghiozdan si indreptandu-te spre casa te gandesti,ca o carte iti poate schimba viata,insa de ce societatea contemporana scoate pe banda rulanda carti care nu avantajeaza cu nimic psihicul uman,avem acrti care ne invata cum sa ne facem prieteni(intr-un cuvant ne face incompetenti),carti care te invata cum sa ai copii(bunicii nostrii sau strabunicii,au facut copii fara a citi nici o carte,asadar care este sensul lor?)carti care te invata cum sa fii un bun om de afaceri(credeti ca cei care au imperii au citi vreo pagina din aceste carti?).raspunsul este atat de simplu,si este negativ:Nu.Dar din pacate,din cauza acestor carti uitam de adevaratele valori,romane care au pus baza societatii si a literaturii universale,care reprezinta civilizatie,si trecerea spectaculoasa de la munca de la camp la cantat la un instrument muzical,acea carte care a revolutionat gandirea oamenilor,asemenea unei revolutii,dar o revolutie culturala,la acel tip de carte ma refer...dar acum e mult prea tarziu...caci ea,cartea,iti zambeste de pe un raft prafuit,inghesuita de multe alte titluri cu o greutate remarcabila,insa tu nu ii vezi zambetul si nici nu ii auzi chemarea aproape disperata acci esti mult prea ocupat cu o carte noua,a carei subiect cu siguranta il vei uita a doua zi.

zambet dus.

te uiti la ea si iti zambeste...ba mai mult iti intinde mana oferindu-ti o floare.soarele nici macar nu a rasarit bine pe cer iar ea,o copila de 5,6 anisori este imbracata intr-o rochita pana la genunchi,probabil a surioarei sale mai mari,desculta,cu genunchii crapati de la pietrele si nisipul ce zilnic il calca si batatoreste cu picioarele,trecand din strada in strada,de la o statie la alta,de la un semafor la altu cu un buchet mare de flori rugandu-te sa cumperi macar una,caci asa poate va avea si ea sa manance macar un colt de paine daca nu mai mult.Tu uneori esti mult prea grabit pentru a o sesiza,e ora 6 dimineata,te gandesti la ce trebuie sa faci in ziua respectiva,la sedintele pe care trebuie sa le sustii si nu ai nici amcar o singura idee despre ce ai putea sa vorbesti mai ales in fata sefului tau atat de greu de multumit si dai peste ea,insa ea nu-ti spune nimic,te rasplateste cu un "buna dimineata" spus cu zambetul pe buze,vantul ii adie prin parul balai nepieptanat de multe zile,nici ea nu mai stie de cat timp nu a facut baie.Esti mult prea grabit ca sa stai sa ii cumperi florile,sau mult prea satul de toti copii de acest gen care sunt nevoiti sa stea zilnic,chiar daca ploua cu galeata,chiar daca soarele arde orasul,in intersectii pentru a castiga in mod corect si onest un ban,pe care din pacate parintii nu il valorifica asa cum trebuie,in folosul copiilor pe care i-au facut,doar pentru ajutorul statului.Insa astazi este o zi cu totul diferita,ceva iti spune sa te opresti,sa nu o mai ignori,sa ii iei acea floare pe care zilnic ti-o ofera,privirea sa rugandu-te sa iti schimbi alegerea.Pleci mai repede de acasa caci doresti sa vorbesti cu ea,din cate ai privit-o ti-ai dat seama ca este un copil destul de destept,numai ca soarta nu a fost atat de generoasa cu ea cum a fost cu altii care poate nu meritau.Dar de data asta nu te mai intampina ea,nu ii mai vezi surasul inocent si nici rochitica de culori vesele,nici macar degetele prafuite de la picioare nu le mai observi asa cum ieri le vedeai si incepeai sa razi si sa simti si mila.te intrebi unde este,de ce nu mai este acolo,te uiti imprejur si nu vezi pe nimeni,decat persoane grabite vorbind la telefon sau alergand catre taxiuri sau metrou fiecare mergand pe drumul lor nepasatori.te utii la ceas si vezi ca esti deja in intarziere,asa ca decizi sa nu o mai cauti cu privirea,iti spui ca probabil a decis sa doarma mai mult,sau ca si-a schimbat locul in care vinde flori,chiar daca ti se parea destul de ciudat,pentru ca era acolo de mai bine de 2 ani de zile,chiar daca era frig sau cald,pe ninsoare sau pe temperaturi care depaseau cu lejeritate 38 de grade celsius.ai uitat sa te mai gandesti la acea copila,a carui nume nici nu il stii,te-ai luat cu alte ganduri si cu alte treburi insa o data cu venirea diminetii,chipul fetitei ti-a venit iarasi in minte.nu iti puteai explica de ce insa vroiai sa o vezi,sa stii ca este bine,asa ca la fel ca ziua precedenta te-ai indreptat hotarat sa ii cumperi toate florile si sa vorbesti cu ea,dar din nou ea nu era acolo.incepeai sa crezi ca ceva nu este in regula insa nu puneai pret pe acest gand fugitiv.Zilele treceau si aceasta situatie se repeta,pana cand intr-o zi cand deja nu te mai gandeai atat de mult si gandul nu era atat de persistent,vezi o statura la fel de mica,aproape asemanatoare cu a fetitei cu parul blond,un zambet iti aparu pe buze,si deja te pregateai sa iti scoti portofelul pentru a cumpara florile,fetita se intoarse dar nu era aceeasi fetita,nu semana deloc,chiar daca era imbracata cu aceeasi rochita.Ramai blocat pret de o secunda si nu stii cum sa realizezi.te asezi in genunchi si o intrebi unde este fetita care a fost acum doua saptamani in locul sau,insa vezi cum fata acestei fetite se umple de lacrimi si printre sughituri iti spune ragusit "sora mea a murit,a calcat-o masina,cand alerga sa vanda florile".Socat nu stii cum sa reactionezi,din impuls o iei in brate pe cea care iti punea ca poate daca tu ii cumparai florile in acea zi,aceasta nu mai avea acest sfarsit tragic,si ii cumperi toate florile,ba mai mult...ti-ai jurat sa ii cumperi zilnic toate florile pe care le vei duce la mormantul fetitei ce zilnic iti zambea facandu-ti ziua putin mai frumoasa.

intamplare sau nu.

il vezi zambind atunci cand muta linistit cu o calmitate ce te impresioneaza piesele renumite pe tabla de sah,mintea sa gandindu-se atat la miscarea ce o va face partenerul sau de joc,cat si la miscarea pe care el insusi o va face telul sau fiind acela de a castiga jocul,demonstrandu-si inca o data ca in ciuda faptului ca are 80 de ani sau poate mai mult,nu imi pot da seama de pe banca din care stau,niciodata nu am fost buna la detalii si la aproximatie,in fond acest lucru se explica prin faptul ca niciodata nu am fost buna la matematica,mai ales la geometrie.dar acest articol nu este despre mine...este despre acest batranel,care ciudat sau nu intr-un mod sau altul mi-a atras atentia nu prin firea sa,comentariile pe care le facea sau prin vocea destul de ascutita si galagioasa care uneori intrecea chiar si tipatul copiilor de 4-5 anisori care treceau printr-o criza de personalitate cand vedeau ca parintii nu le faceau pe plac.A fost cu totul altceva,privirea sa m-a facut sa fiu mai atenta la el,gesturile sale imi starneau intrebari si argumente nefondate pentru ai crea un caracter,o personalitate chiar daca nu stiam absolut nimic despre trecutul,prezentul sau viitorul acestuia.nu obisnuiesc sa ma uit insistent la o persoana,chiar daca imi place sau nu caci si eu la randul meu urasc sa ma tinteasca cineva cu privirea,insa acest batran avea o aura care nu putea sa imi tina ochii albastrii departe de el.avea o privire care nu am mai intalnit-o la nimeni niciodata si nici nu cred ca as putea sa intalnesc vreodata,nu puteai citi suferinta sau bucurie,entuziasm sau resemnare,era acea privire care ascunde multe trairi si mult mai multe amintiri in spatele carora se ascund foarte multe sentimente unele total opuse de celelalte.in privirea sa,daca erai foarte atent ii puteai descifra intreaga viata,puteai sa iti dai seama daca a fost un om bun sau rau,daca a iubit sau nu,daca a plans sau nu,daca regreta ceva sau daca e implinit. uitandu-ma minute intregi in ochii sai si urmarindu-i zambind fiecare gest pe care il facea,am inteles ca era un om meticulos,caci cugeta minute in sir inainte de a face o miscare in jocul sau pe care il si conducea,iubea copii privindu-i cu o admiratie pe care numai in ochii unui bunic o poti vedea,se vedea ca avea o istorie proprie in spate,am vrut sa il intreb,sa ma asez pe picioarele lui,avand capul in palme si ascultandu-l tacuta,cu ochii mari parca sorbindu-i cuvintele,asa cum faceam cu bunicul meu,mai ales cand imi povestea anumite intamplari in care el a fost personajul principal pe frontul celui De-al Doilea Razboi Mondial,insa m-am multumit doar privindu-l cu atentie.Am fost trezita din aceasta visare de telefonul care suna in disperare,se facuse ora in care trebuia sa ma intalnesc cu o prietena foarte veche insa m-am scuzat spunandu-i ca ne vedem alta data.preferam sa stau singura pe o banca in parc,privind acel batranel pe care poate maine nu mai aveam sansa sa il intalnesc.

o dimineata ca oricare altele.

ti s-a intamplat vreodata sa iesi dimineata pe balcon,dupa o noapte in care nu ai dormit mai mult de 3 ore datorita gandurilor care te macinau din minut in minut..si chiar daca te intorceai pe alta parte ele tot veneau si iti invadau orice neuron,orice compartiment al creierului tau?iar atunci cand le alungai spunandu-ti in gand rugaciunea ,si inchideai ochii linistit incepeai sa auzi zumzetul enervant a unui tantar care iti dadea tarcoale si chiar daca te inveleai cu patura,cearceaf sau ce aveai tu la indemana tot aveai impresia ca il mai auzi...si incepeai sa iti dai palme..care totusi nu ajutau la nimic,caci cu riscul de a fi criticata spun ca in momente de acest tip,tantarii se dovedesc a fi mult mai inteligenti decat noi?iar dimineata cand suna ceasul si te trezeste din somnul tau amarat de 3 ore aducandu-ti aminte ca abea este luni,si ca ai in fata inca o saptamana de munca de la 8 pana la 6 in care caldura va fi inamicul tau principal,si te vei intreba de ce iarna mereu spui ca iti doresti sa vina vara?te dai jos din pat,dupa ce iti cauti papucii timp de cinci minute,te enervezi si mergi desculta pana la baie spunandu-ti in gand ca nu au ce bacterii sa fie pe gresie caci cu doua zile in urma venise mama ta,din provincie,saracuta,sa iti faca mancare si curatenie caci pe tine nu te preocupa acest gand,daca ar fi dupa tine ai sta nemancata ore sau zile intregi caci urasti sa te asezi zilnic la masa ta din bucatarie si sa mananci preparate sau conserve avand privirea atintita intr-un bloc in care dintotdeauna ti-ai dorit sa locuiesti insa niciodata nu ai avut bani sa iti indeplinesti acest vis...cel putin nu pana acum..dar undeva in mintea ta mai exista o farama de speranta ca pana la 40 de ani vei locui si in acel bloc,caci esti roman si romanul merge pe principiul "cat traiesti trebuie sa speri".Ajungi la baie unde observi ca nu mai ai pasta de dinti...vrei sa te duci sa cumperi de la magazinul din colt insa iti dai seama ca e mult prea devreme,asa ca oftezi adanc si te duci sa te imbraci.Intre timp te uiti cu coada ochiului la ceas si vezi ca deja esti in intarziere,in minte imediat iti apare imaginea sefului care isi misca mustata a mia oara cand observa ca nu esti la servici inaintea lui,dar tu stii prea bine ca spre deosebire de el care sta la 5 minute de servici tu stai la 40 de minute de mers cu metroul care de multe ori il incurci,si te trezesti uimita cand vezi ca esti exact in capatul celalalt al orasului.te imbraci rapid,camasa ce ti-a calcat-o mama ta la dunga e perfecta pentru a-ti incepe saptamana insa scapi rujul si ti-o patezi..in timp ce te dezbraci in graba ii mai rupi si un nasture,si doar tineai la ea,ai primit-o de la o fosta colega acum trei ani insa nu o porti mai deloc.Buimaca deschizi dulapul si esti uimita de curatenia din el,in gand ii multumesti Domnului ca ti-a dat o mama atat de grijulie,iti iei repede un tricou alb si blugii si fugi sa te incalti.deschizi pantofarul unde toti pantofii cad peste tine si gasesti un bilet sugestiv scris de mama ta :"te asteptai sa iti fac si aici nu e asa?"incepi sa zambesti si sa iti zici ca mama ta nu s-a schimbat absolut deloc,incerci sa iti iei tenisii dar nu se potrivesc tinutei asa ca iar iti iei pantofii negrii cu toc de 8 centimetrii,exact aceia cu care vineri erai sa iti rupi gatul cand ai calcat stramb intr-o groapa pe care nu ai vazut-o caci erai mult prea ocupata sa observi ce titlurile revistelor de scandal din fata unui magazin,si pe care ai dat vina de parca ei erau de vina ca tu nu erai atenta la drum.cand iesi pe usa iti dai seama ca ai uitat cheia,stateai ca bleaga sa inchizi usa si nu aveai cu ce,dai vina pe tantarii care nu te-au lasat sa dormi si iti juri ca o sa ii omori pe toti exact cand vii acasa.intrii grabita in casa iei cheia,inchizi rapid si fuga in lift.ajungi in parcare,te urci in masina,iti pui centura de siguranta si cand sa pornesti masina observi cu stupoare ca nu mai ai benzina,te uiti resemnata la ceas si deja iti imaginezi criza de nervi a sefului tau.inghitind in sec te duci catre metrou,unde e o inghesuiala cum rar vezi,parca esti intr-un musuroi de furnici unde fiecare are drumul lui catre soare,si lumina.ajungi la casa de bilete dai un milion pentru a cumpara un bilet care costa 2 lei si o doamna care citeste o revista cancan iti spune cu o voce sictirita ca nu are sa schimbe.ii explici imediat situatia insa pare a fi mult mai interesata de ultimile divorturi din Romania decat de ceea ce ti ii povestesti cu inversunare si patos.enervandu-te nu ai alta optiune decat sa te duci sa schimbi banii,insa intrebarea era unde..asa ca primul loc pe care il gasesti deschis este o carciuma care in pofida faptului ca era ora 7 jumatate avea clienti,si chiar destul de multi.intrii grabita,rugandu-te la Dumnezeu sa ajungi mai repede la servici.intr-un final ajungi inapoi la metrou te duci cu o statura de invingatoare la vanzatoarea de bilete si aceasta iti da biletul mult ravnit citind exact acelasi articol,incepi sa zambesti ironic si sa faci glume in gand pe seama acesteia insa momentul tau de glorie este spulberat de vibratia telefonului aruncat undeva prin geanta care persista.Deja nu iti mai puneai intrebarea cine putea fi era clar,seful tau ajunsese la birou si nu te gasise acolo,asa ca lasi comentariile rautacioase la o parte si fugi sa prinzi metroul,pe care il si prinzi insa ai "norocul" sa stai langa un domn ce avea 3 mirosuri:unul de transpiratie unul de la bautura si unul de la un spray,toate trei intemeiind un parfum imbietor,nici cainii nu ar fi stat langa el insa erai presata de circumstante.cele trei statii ti s-au parut un adevarat calvar,iti era cald,foame,sete dar mai ales somn,in jurul tau toata lumea vorbea,se auzea muzica din castile baiatului ce statea in spatele tau,un rock care te facea sa ai o stare de indispozitie,iti doreai sa te intorci al el si sa ii tii o lectie de morala,unde principalul subiect ar fi fost ca nu e civilizat si nici frumos sa perturbi linistea altora cu muzica ta,insa ti-ai dat seama ca exact asa ai fost si tu odata.din linistea gandurilor tale auzi vocea "metroului" care iti anunta statia unde urmeaza sa cobori si deja incepi sa te gandesti la un plan plauzibil pentru seful tau,ai putea sa ii zici ca ti-a murit pisica insa stie ca esti alergica la aceste creaturi caci mereu stranuti cand vine fata lui cu pisica la biroul sau,ii poti spune ca te-ai blocat in lift insa i-ai mai spus o data,asa ca hotarasti sa ii zici ca a trebuit sa treci pe la banca sa scoti niste bani si ti s-a blocat cardul.te gandesti ca e destul de plauzibil si fugi catre birou,auzi telefonul in geanta sunand insa gandurile tale sunt cu totul si cu totul in alte locuri,mai exact la o fusta dintr-un magazin de reduceri.