prietenie neconditionata

si iarasi esti in fata biroului tau prafuit,acoperit de carti,caiete,esseuri sau reviste pe care ai uitat sa le mai citesti insa zilnic iti propui sa le citesti,tocmai si de aceasta le pastrezi pe toate una peste alta,unele fiind luate cu zeci de ani in urma,carti pe care le citeai in liceu pe furis in orele te matematica sau in cele de istorie cand erai mult prea tanar sa realizezi importanta scolii,si puterea ei aproape dumnezeiasca de a schimba un om in bine,de a-l modela,de a-i atribui anumite trasaturi si caracteristice demne de orice persoana ce se respecta si doreste sa fie privit cu respect la randul sau.Din cauza unui tic pe care il ai inca din copilarie,cand din cauza fricii ca esti singur in casa,atunci cand parintii plecau la munca,si te lasau singur obisnuiai sa aprinzi toate becurile din casa chiar daca razele puternice ale soarelui intrau pe fereasta ce era larg deschisa,asa ca si astazi faci la fel,chiar daca au trecut mai bine de 40 de ani de cand aveai 4 sau 5 ani,ani in care viata ti-a oferit multe bucurii si multe infrangeri,parca mult mai multe infrangeri decat bucurii,ani in care ai cunoscut zilnic indiferenta si mitocania oamenilor,rautatea si indiferenta celor care initial te-au facut sa crezi ca sunt prietenii tai insa dupa ce au profitat si si-au atins scopul te-au uitat,te-au lasat sa zaci indiferent ca iti era rau sau bine,ca aveai nevoie de o vorba buna care sa te incurajeze sau de o imbratisare ca sa te imbarbateze.iti spui in gand ca asa sunt toti,ca din toate fiintele create de Dumnezeu,oamenii stiu cel mai bine ce este ipocrizia si fatarnicia,caci demonstreaza zilnic aceste lucruri prin nenumarate actiuni pe care le fac,chiar si celor mai apropiati prieteni,din copilarie,sau mult mai rau chiar rudelor.Dar de ce sa te mai miri,te intrebi aducandu-ti aminte ca exact asa ai fost si tu,exact ca ei,nimic nu te diferentiaza de aceste personaje pe care le urasti pentru tot raul ce ti-au facut,si tu ai catalogat lumea,oamenii dupa anumite criterii prostesti si chiar infantile,si tu ai sustinut batandu-te cu pumnii in piept numai minciuni despre oameni ce iti erau prieteni,numai pentru a-ti atinge scopul,de obicei o marire a salariului sau o noua slujba mult mai buna,si tu ai mintit zilnic fara ca la sfarsitul zilei sa ai vreo remuscare,fara ca atunci cand iti puneai capul pe perna si iti inchideai ochii privind la cerul senin sa te intrebi daca a fost bine ce ai facut,daca raul creat va putea fi vreodata remediat.Insa acum roata s-a intors,destinul ti-a dat o lovitura mult mai grea decat o poti duce,tot raul ce l-ai facut cu zambetul pe buze mergand pe premisa "scopul scuza mijloacele" s-a intors inpotriva ta,acum esti singur,si oricat de mult ai vrea sa negi acest lucru stii prea bine ca iti meriti singuratatea.Continui sa iti bei ceaiul de musetel,si sa iti incalzesti degetele miscandu-le pe cana fierbinte,e atat de linsite in casa,o liniste apasatoare,insa esti atat de obisnuit cu ea incat pentru tine totul este o rutina ce nu iti mai provoaca niciun sentiment.Deodata pe fata ta apare un zambet sters,iti inchizi ochii si te lasi pe spate,pe scaunul tau vechi,mostenire de familie, defapt este singurul lucru care l-ai mostenit de la familia ta care ai denigrat-o la orice ora ,minut,secunda,pe care ai ponegrit-o in orice ocazie care ti-a fost oferit-o si care acum nici nu mai vroia sa te vada.Din cauza orgoliului nu ai fost nici macar la inmormantarea tatalui tau,nu vroiai sa iti ceri scuze,sa admiti ca ai gresit,si ca tot ce ai zis a fost doar un lant de minciuni.Acum esti singur,intre cei patru pereti ai biroului tau unde ti-ai petrecut cea mai mare parte a timpului scriind rubrici bazate pe neadevar despre politica,calomniind oameni de valoare ai tarii pe care nu o meriti...auzi cum picaturile de ploaie lovesc puternic geamul,era inca o ploaie de tomana,rece,dar nu atat de rece ca singuratatea casei ce o simtea apasandu-l zilnic.Deodata cineva are puterea de a te rupe din gandurile in care te-ai afundat,prin latratul sau puternic si prin alergatul sau specific,auzind cum aluneca pe parchetul deja zgariat de labutele sale,alearga catre tine punandu-si botul umed pe piciorul tau de lemn,caci in urma accidentului de masina de acum 5 ani,viata a vrut sa iti ia un picior,iar acum esti nevoit sa mergi inainte,insa te bucuri ca acest lucru nu este vizibil,mai ales ca niciodata nu ti-a placut sa porti pantaloni scurti sau sa te duci la mare,crezand ca aceste lucruri sunt pierderi de timp.Se joaca cu mana ta parca rugandu-te sa il mangai,sa il alinti sa te joci cu el,insa nu vrei,esti mult prea mahnit pentru a putea sa iti dedici macar cinci minute pentru cel care ti-a fost alaturi atunci cand toti au plecat.Drept scuza in apararea ta,iti spui ca asa ai fost mereu,niciodata nu ti-a placut sa te joci sau sa alinti pe cineva,crezand ca sunt stupiditati ce numai oamenii slabi de caracter le fac,asa ca te rastesti la catel spunadu-i sa plece,sa dispara,ca nu vrei sa il mai vezi.Cu coada intre picioare auzi cum paseste agale,total in opizitie cu felul in care a venit spre tine,insa la scurt timp ii simti iarasi botul pe picioarele tale dandu-ti o mingie galbena in semn ca vrea sa se joace cu tine.Dorind sa scapi de el,arunci mingiea pe geam,in ploaie sperand ca va renunta si nu se va duce dupa ea,fiind speriat de tunetele ce se auzeau din cerul dezlantuit,insa nu a fost asa,la scurt timp il simti iarasi,aruncandu-ti mingia umeda si scuturandu-se de ploaie langa tine,umezindu-te si facandu-te sa razi.il iei in brate,chiar daca era mai mare decat tine,uneori cand sarea pe tine te darama din picioare,si ii multumesti ca ti-a fost alaturi zilnic,cand il goneai venea inapoi,cand il certai ramanea langa tine,cand te vedea suparat,se rotea in jurul cozii pana cand ametea numai sa te faca sa razi,cand te puneai sa dormi,si il dadeai afara din camera,dupa minute lungi de incercari,cedai caci nu reuseai sa il faci sa plece de langa tine,statea jos,langa pat veghindu-te noapte de noapte.Ti-a fost alaturi cand toti te-au parasit,cand toti inventau scuze pentru a evita sa te vada el era singurul care statea langa tine chiar daca nu ii aratai niciun strop de afectiune.Iar acum in semn de multumire,si profitand de faptul ca ploaia incetase,si stiind cat de mult ii place sa se balaceasca in toate baltile pe care le gaseste in fata casei decizi sa ii faci pe plac, sa iti iei umbrela in cazul in care va incepe iarasi ploaia ,lesa pentru a-l tine in frau macar pentru 2 minute,caci mai mult nu aveai cum sa reusesti si bastonul ce te ajuta sa iti mentii atat greutatea datorita piciorului cat si datorita faptului ca in urma accidentului ai pierdut ceea ce aveai cel mai de pret,si iubeai cel mai mult la corpul uman:puterea de a vedea viata in culori,puterea de a distinge verdele de albastru si rosul de galben,insa acum nimic din aceste lucruri nu mai poti sa savarsesti caci esti orb,minunea de a vedea culorile ti-a fost luata in semn de protest pentru lucrurile si persoanele pe care le-ai defaimat de-a lungul carierii.Acum singurul lucru care ti-a mai ramas este prietenia adevarata si neconditionata a acestui caine care iti face ziua mult mai frumoasa,aducandu-ti un strop de bucurie uneori uitand ca esti privat de multe lucruri pe care viata ti le-a luat.