zbor cazut

astazi spun adio,nu nici macar nu spun bun-ramas ,spun adio,ingrop o parte din mine pe care ieri am iubit-o dar astazi o urasc...da inima cruda,nemiloasa te ingrop,te arunc intr-o temnita a fiintei mele egoiste si apoi iti arunc in departarile gandurtilor cheia,o arunc atat de tare incat nu o vei gasi niciodata,te azvirl departe in negura uitarii unde vei fi ponegrita cu amintiri dureroase si apasatoare.O suflet bun,te vei chinui in lanturi si te vei cai ca nu ai ascultat ratiunea...
iti e interzis sa mai iubesti vreodata,sa mai mirosi zambetul fericirii,sa aspiri catre frumusetea implinirii sau sa simti iubirea.vei fi pedepsita pentru ca ai iubit,pentru ca ai zambit si ai plans,pentru ca ai sperat.suflet chinuit de dor ,uitat intr-un amalgam de vise,imbaiat in viitorul feeric ,suflet gol si ponosit de durere credeai ca ai totul,atingeai perfectiunea dragostei si chiar atunci ai pierdut,a doua aripa ti s-a frant...si te intrebi tacut daca poti continua asa?altii nu ,dar tu da,te hranesti cu lacrimile care iti curg siroaie,lacrimi de iubire iti repeti naiv,lacrimi de durere iti spune ratiunea...ai iubit uitand de tot si de toti dar ai pierdut
ai ramas singura in desertul sufletului tau unde nici oceanul de lacrimi nu te mai salveaza de la uscare,esti supus uitarii,secarii,muririi dar nu uita copil trist ochii sunt oglinda sufletului,iar albastrul cerului din ochii tai se va transforma in griul apasat al hornurilor necuratate in ajun de craciun...singuri,goi,profani,orbiti si tanjind la culoarea data de acea iubire perfecta ,mult prea perfecta pentru a fi adevarata...

intrebari.

ai stat vreodata intr-o camera plina ochi de oameni care iti vorbeau insa nu ii puteai auzi,ci doar te prefaceai ca ii asculti zambind din cand in cand si dand din cap dandu-le impresia ca esti atent,ba chiar mai mult esti de acord totalmente cu ceea ce au de impartasit si de povestit insa mintea iti era atat de departe incat nici cel mai performant GPS nu ar fi fost in stare sa ti-o gaseasca si sa ti-o aduca pe meleagurile corpului si a constiintei,a rationamentului pe care se presupune ca il ai.Ai privit vreodata in gol timp de ore intregi gandindu-te involuntar la tot ce s-a intamplat in trecut?Ai plans involuntar in timpul somnului caci subconstientul iti arata imagini cu o persoana pe care stii ca nu ai sa o mai vezi vreodata?Ai ponegrit vreodata fapte din trecut pe care acum le regreti insa la momentul respectiv le-ai adorat?Te-ai simtit vreodata singur indiferent de multimea de prieteni pe care ii ai langa tine?Te-ai simtit vreodata uitat de lume si de cer?Ai simtit vreodata tristetea sufletului atunci cand pierzi un prieten?Si nu e adevarat ceea ce se spune,nu-i duci dorul unui prieten,pentru ca nu stii ce inseamna a-ti fi dor de el,caci indiferent de circumstante si de greutati iti va fi alaturi mereu,simti lipsa cuvintelor rautacioase care te scoateau la liman de multe ori,te trezeau din visele aparent feerice care le traiai,simti lipsa telefoanelor la miezul noptii pana dimineata pe subiecte prostesti,dar cel mai mult simti lipsa persoanei care statea langa tine ca o scama si te urma chiar si atunci cand stia ca te vei da cu capul de un copac sau un tavan,avea rabdare sa cazi,te ridica,te scutura cu o mustrare,iti stergea lacrimile,te strangea in brate si iti spunea calm cat de importanta esti pentru el.Ai simtit vreodata ca esti la capatul puterilor?ca orice ai face nu te vei putea redresa si ajunge sa fii cea de dinainte?ai simtit vreodata rautatea oamenilor pana in maduva oaselor?rautate care nu era abolita de zambetul tau perfect sau de afirmatia care ti-o spuneai in fiecare zi cand te trezeai "sunt bine!"Te-ai mintit vreodata?atat de tare incat chiar si tu credeai ce ii spuneai sufletului tau indurerat,uitat intr-un pahar de whisky de catre tine crezand ca o tarie va ajuta sa iti uiti sentimentele pentru cel care te-a lasat,care a preferat sa zica "pa" in loc sa iti spuna "o sa luptam impreuna"!Ti-ai spus vreodata inainte sa adormi "o sa fie bine" stiind foarte bine ca nu o sa fie,ca si a doua zi o sa fie o zi ratata in care o sa iti "lingi" ranile,o sa te reinveti sa te ridici,o sa ravnesti la ziua in care o sa te trezesti si nu o sa mai simti nimic,in care o sa poti sa afirmi cu mana pe inima ca esti una din cele mai puternice femeie pe care le cunosti,caci singura ai reusit sa treci peste o deceptie,peste un vis ruinat,peste un plan de viitor spulberat,chiar daca pentru a putea face asta trebuie sa iti sacrifici luni de zile in care depresia va fi singurul tau prieten.Te-ai invinuit vreodata pentru drumul pe care ai ales sa il parcurgi?Ti-ai reprosat vreodata ca nu ai gandit inainte de a-ti da inima primului care ti-a zambit si te-a impresionat?Te-ai gandit vreodata ca ai fi putut sa fie altfel daca intr-o zi te-ai fi dus in alta directie,sau ai fi stat acasa,sau ai fi dormit mai mult?Ti-ai reprosat vreodata ca ai dat o a doua sansa chiar daca nu mai credeai in ea?Te-ai gandit vreodata ca din dorinta de a fi perfecta ai putea rani pe cineva care te iubeste neconditionat?Poate ca da,poate ca nu ai avut timp sa te gandesti crezand ca aceste intrebari nu au sens,intr-adevar sunt intrebari care iti fac mai mult rau decat bine,insa sunt intrebarile care te definesc,care te ajuta sa te cunosti si sa iti recunosti ca ai gresit,te-ai ridicat,ai mers mai departe,ai dat inima altcuiva,ai cazut iarasi intr-o prapastie si mai mare decat prima insa nimic nu te-a oprit sa te agati de cel mai mic si firav fir de iarba si sa te ridici,caci fiecare dintre noi suntem precum pasarea pheonix,renastem din propria noastra cenusa...