2 cuvinte,un singur inteles

dragostea?este un lucru complicat pe care in ziua de astazi se pare ca toata lumea stie ce este,stie sa il defineasca,avem pe toate posturile de televiziune tot felul de personalitati ce deja se cred vedete ce ne spun cu o nonsalanta aproape perfida si ipocrita ca sunt doctori in dragoste?exista asa cva?exista aceasta profesie?nu cred... Dragostea este unul din cele mai frumoase sentimente pe care o persoana o poate avea in aceasta viata mult prea aglomerata si nebuna,dragostea este cea care ne salveaza din monotonia fiecarei zile,este cea fara de care nici unul dintre noi nu ar putea zambi,nu ar putea sa se simta implinit sau nu ar putea sa planga,caci stim cu totii ca cele mai dureroase lacrimi sunt cele care vin dintr-un suflet ranit cauzate de o dragoste neimplinita.Dragostea este acel sentiment pur ce se instaleaza fara sa anunte in inimile noastre atunci cand nici macar nu ne asteptam,atunci cand suntem prea ocupati si uitam de ea,cand nu mai credem in puterea ei,sau cand ne ascundem de ea,caci nu vine singura,vine alaturi de o multime de compromisuri,responsabilitati si de ce nu,vine cu un parfum de fericire ce ne face sa ne pierdem mintile pentru cel pe care il iubim,sa uitam sa gandim ca niste adulti,lasandu-ne prada inca o data unei gandiri puerile si naive,gandire pe care am experimentat-o la varsta copilariei.Si totusi...iubim,ne desfatam zilnic cu acest sentiment care uneori ne duce pe varful celui mai inalt munte dar care ne poate duce si in cel mai obscur si indepartat loc,un sentiment ce este asemenea pasarii pheonix,renaste din cenusa,atunci cand ai impresia ca nu mai exista atunci este si mai puternica,atunci cand nu vrei sa mai stii cva despre ea,atunci iti apare din ce in ce mai mult in gand si in inima,rascolind amintiri ce aparent sunt uitate insa defapt sunt tot acolo unde le-am lasat,acel sentiment pe care il alungam morocanosi ca pe un caine maidanez insa el se tot tine dupa noi,isi pune amprenta in tot ce facem,astfel facandu-ne sa intelegem ca nu avem nici o putere in fata lui,suntem exact ca o piatra in fata unui uragan puternic,ca o scoica in fata unui val gigantic...Cat despre sintagma sau mai bine zis cliseul arhi-cunoscut "te iubesc" ce as putea sa adaug...?consider ca aceste doua cuvinte imbinate ne definesc ca si fiinta umana.Din pacate nu mai realizam cand trebuie sa spunem te iubesc si cand nu..in ziua de astazi,suntem tentati sa spunem te iubesc cuiva pe care l-am inatlnit acum o saptamana,sa spunem te iubesc daca primim cadoul mult visat sau spunem te iubesc pentru a umple un gol intr-o conversatie.Pentru mine "te iubesc" este cea mai sincera declaratie de dragoste pe care am primit-o vreodata si care consider ca o voi primi de acum in colo,atunci cand te uiti la persoana din fata ta careia ii tremura vocea,iti strange mainile care la randul lor tremura,se fastaceste din dorinta de a ii iesi totul perfect clacheaza insa intr-un sfarsit isi aduna cuvintele si ti le spuna privindu-ti usurat,reactia.simti cum tensiunea se diminueaza,il iei in brate,ii zambesti,il privesti ca pe un inger,ca pe o comoara pe care o ai si nu vrei sa mai divulgi secretul la nimeni,si apoi il saruti spunandu-i "si eu te iubesc iubitule"! Pentru mine asta inseamna dragostea.pura,poate usor naiva,dragostea pe care multi dintre noi vor sa o aibe,sa o simta macar pentru o secunda.Iar despre te iubesc,consider ca nu exista alte doua cuvinte cu o astfel de incarcatura emotionala....

si tu,si eu...

undeva in adancul sufletului meu cred ca si tu esti exact la fel ca mine,in fond si tu esti creat dupa chipul si asemanarea Domnului,si tu zambesti cand simti ca sufletul mai are putin si iti explodeaza de fericire,si tu plangi cand durerea care iti invadeaza sufletul din cauza unei suparari incepe sa te doara,si tu visezi la lucruri pe care stii in adabncul sufletului tau ca niciodata nu le vei putea indeplini,si tu te bucuri cand vezi un zambet de copil,sau o floare ce in pofida vantului si a vremii neprielnice ramane cu tulpina ridicata parca sfidand legile naturii care uneori este mult mai nedreapta,la fel de nedreapta ca timpul care atunci cand te simti cel mai bine trece cel mai repede iar atunci cand greutatile par a te cuprinde el se scurge atat de greu incat un minut ti se pare a fi un secol.Si tu te emotionezi cand vezi seninatatea ochilor unui batran care iti zambesc impartasindu-ti o parte din increderea si experienta lor,printre ridurile care sunt dovezilor cele mai vizibile pe care acelasi timp le-a lasat de-a lungul vremii.Si tu ai la fel ca mine perioade mai bune de timp dar si perioade mai proaste in care vrei sa te detasezi de tot ce te inconjoara,in care vrei sa evadezi din cotidianul si rutina ce te imprajmuieste,in care vrei sa fii altcineva,sa ai o alta identitate.Si tu esti suparata uneori pe viata si pe destinul tau,pe politicieni,pe tara,pe deciziile total nefolositoare pe care le tot auzi la radio si la televizor,pe toata mass-media care are rolul de a ponegri tara si de a o defaima dand foarte usor cu piciorul la istoria furtunoasa a acestui stat pe care insusi Bratianu sustinea ca este un miracol si o minune.Da,si tu te comporti ca un copil cand esti alaturi de parintii si de prietenii din copilarie care te cunosc mai bine decat te poti cunoaste tu,care iti stiu defectele si fac abstractie de ele,incurajandu-te si fiind langa tine chiar si atunci cand nu meriti,care intotdeauna se vor lasa pe ei pe locul al doilea pentru ca tie sa iti fie bine,care iti sterg lacrimile si iti spun ca maine va fi o zi in care soarele va rasari si pe strada ta,care te cearta si iti deschid ochii cand esti mult prea ocupata cu vise abstracte si rupte de realitate.Si tu ravnesti amcar pentru o ultima oara sa simti mirosul cozonacilor rumeni facuti de bunica ta in ajun de sarbatoare si sa ii impodobesti casa impotriva vointei sale,sa o strangi in brate si sa ii asculti povestile de viata prin care a trecut cu fruntea sus nelasandu-se calcata in picioare de greutatile ei,sau povestile bunicului despre razboi care te faceau sa ai ochii cat cepele si sa iti tii respiratia pentru a-l auzi mai bine,iar cu ochii mintii iti intemeiai imagini pe baza celor spuse unde protagonistii,cei care luau locul soldatilor neinfricati erau unchii tai.Si tu visezi cu ochii deschisi la o viata fara griji,cu multi copii sanatosi,cu o casa mare,si alaturi de o persoana pe care sa o iubesti din momentul in care spui in fata Domnului "DA" pana cand viata ti-o va lua de langa tine.Acum stiu sigur,si tu ai fost ca mine,si tu ai suferit cand nu te asteptai,si tu ai simtit indiferenta altora ca un bulgare rece pe o piele calda,si tu ai fost victima unor infantilitati care te-au dezamagit si care ti-au lasat anumite sechele care te vor urmari tot restul vietii indiferent de tentativele tale nenumarate de a le indeparta,si tu ai fost mintita cu zambetul pe buze si cu seninatate in ochi,si tu ai privit neputincioasa cum tot universul tau se prabuseste din cauza unei minciuni.Dar,cu toate astea si tu esti ca mine,o persoana puternica,ce priveste pericolul cu un zambet sarcastic,esti ca pasarea pheonix,ai inviat din propria ta cenusa pe principiul romanesc bine cunoscut "ce nu te omoara te face mult mai puternic",ai invatat sa zambesti pericolului si ipocriziei si sa mergi inainte chiar daca drumul este plin de capcane si piedici care mai de care mai dureroase si puse de persoane la care nu te asteptai,insa nu ai uitat sa iubesti,nu ai alungat puterea acestui sentiment atat de sacru intr-o lume atat de profana si lipsita de valori,intr-o lume in care nonvaloare se promoveaza si se mananca mai mult decat mancam untul pe paine,intr-o lume perfida si ascunsa in care totul se discuta in secret,nu ai uitat sa iubesti ploaia de vara,razele soarelui,primii fulgi de nea,joaca unor catelusi,prietenii adevarati dar mai ales nu ai uitat sa te iubesti pe tine,sa iti accepti greselile si sa iti pui in valoare calitatile,nu uita ca tine,ca mine nu mai este nimeni.

alegeri

stiu ca si tu esti intr-o oarecare masura mai mult sau mai putin ca mine,si tu vezi ceea ce vad si eu si esti oripilat zilnic,si tu te intrebi cand generatia noastra a luat-o pe un drum atat de gresit a carui sfarsit nu este unul bun ci mai mult pare a fi prapastie fara scapare,caci cei care se avanta catre acest drum nu vor sfarsi in acelasi mod in care l-au inceput,nu vor avea aceleasi idealuri sau vise,nu vor mai spera la o viata mai buna ci vor fi oameni resemnati si constienti de propria lor greseala.Vorbesc despre acele persoane care mereu doresc sa para ceva ce nu sunt si niciodata nu vor reusi sa fie,ma refer la acele copilite care in drumul lor catre o "cariera" stralucita sunt in stare sa faca absolut orice chiar daca asta implica sa isi vanda corpul de la varste foarte fragede,acele fete care abea acum pasesc pe pragul si bancile liceului si par a avea mai mult de 20 de ani,in mentalitatea lor acest lucru fiind ceva bun,vazand in trusele de machiaj si de infrumusetare ingredientul principal pentru a obtine popularitatea celor din jur uitand ca pentru a fi populara trebuie sa ai ce discuta cu fiecare persoana in parte,cu firi total diferite cu aptitudini si stiluri de viata total contrare iar pentru a detine aceasta arta esti nevoit sa iti "plimbi" privirea pe multe pagini unele mai frumoase altele mai prafuite si ingalbenite,unele scrijelite insa pagini care au informatii pretioase si care te invata lucruri utile in viata.Ma mai refer si la aceste mici adolescente premature care uita sa isi traiasca viata,copilaria care este cea mai frumoasa perioada a vietii,perioada in care nu cunosti ceea ce este grija,sau durerea,sau dezamagirea,perioada in care totul este un joc,de care intotdeauna iti vei aminti,ci din contra ele isi creeaza o imagine mult mai dura pentru varsta lor,prin telefoane de ultima generatie,bani multi in portofel,tigari,bautura,relatii sexuale mult prea premature toate din dorinta de a parea mai mari si populare,de a fi cunoscute de toata lumea,de a avea multi prieteni.Ceea ce din pacate isi dau seama mult prea tarziu,atat de tarziu incat nu mai exista drum de intoarcere este faptul ca aceste lucruri nu exista,nici prieteni multi si fara niciun fel de interes,nici popularitate pura,ci din contra realitatea este mult mai dura,aceste tinere sunt luate drept cobai,sunt folosite si apoi aruncate,lasate la voia intamplarii asa cum lasi o haina veche si uzata care dupa ce o folosesti de multe ori o arunci undeva prin sifonier,intr-un loc intunecat si de care ulterior uiti.Exact asa sunt si ele,sunt inbatate cu idei false care le sunt impregnate in temperament si in gandire,idei ce secatuiesc trupul si mintea,fizicul si moralul,increderea in sine si in ceilalti.Da,vorbesc despre acele tinere care pun pe primul loc banii si care aleg sa se prosteasca oriunde apuca,majoritatea la televizor,prin cluburi de noapte drept animatoare,la petrceerile private a unor mari magnati sau oameni de afaceri ce isi castiga painea facand afaceri total ilegale,uitand sa se gandeasca macar o singura data la faptul ca nu banii conteaza ci modul in care ii faci,modul in care muncesti pentru a-i avea,astfel conturandu-se personalitatea si demnitatea ta.Acele fete de liceu care sunt asteptate zilnic in timpul pauzelor,orelor de curs sau dupa ore de masini negre foarte scumpe,cu geamuri fumurii cu muzica la maximum din care ies persoane cu priviri dubioase,cu spatele facut cu mainile groase,intr-o sintagma cu o infatisare deplorabila,cu dorinta de a le prosti,de a le face sa vada "paradisul" creat de o lume a banilor,insa pentru o perioada mult prea scurta de timp caci acest supranumit loc perfect in care totul este cumparat cu ajutorul banilor se va destrama iar ele vor fi victimile cruzimii si rautatii acelora carora le-au oferit intreaga lor incredere,pentru ei rupandu-se de tot ce insemna lumea lor:familie,scoala,prieteni etc.Exact aceleasi fete care aleg sa poarte fuste din ce in ce mai scurte si tricouri cat mai decoltate,din dorinta de a putea fi remarcate,crezand ca doar in acest fel pot fi observate de catre cei din jurul lor.

Ce este de facut?Ce putem face pentru a inceta aceste gandiri si perspective?Sincer,eu cred ca nu sunt prea multe de facut,o data ce te inlaturi de calea cea buna nu mai poti sa revii decat cu o vointa si o ambitie ce ar putea sa mute si muntii din loc,si acest lucru trebuie sa fie dorit si nu impus de catre parinti sau de alte persoane adulte,caci atunci cand impui ceva niciodata nu se va infaptui,mai ales daca vorbim despre adolescenti care nu accepta nici macar sfaturile parintilor,nemai vorbind de reprosuri sau posibile tentative de ajutor.Asadar,consider ca inainte de a face orice fel de decizie oricat de nesemnificativa ar parea ar trebui sa te gandesti de cel putin doua ori si sa analizezi atat partile bune cat si cele rele pentru ca apoi dupa luni,ani,zeci de ani sa nu ai regrete.