prietenie neconditionata

si iarasi esti in fata biroului tau prafuit,acoperit de carti,caiete,esseuri sau reviste pe care ai uitat sa le mai citesti insa zilnic iti propui sa le citesti,tocmai si de aceasta le pastrezi pe toate una peste alta,unele fiind luate cu zeci de ani in urma,carti pe care le citeai in liceu pe furis in orele te matematica sau in cele de istorie cand erai mult prea tanar sa realizezi importanta scolii,si puterea ei aproape dumnezeiasca de a schimba un om in bine,de a-l modela,de a-i atribui anumite trasaturi si caracteristice demne de orice persoana ce se respecta si doreste sa fie privit cu respect la randul sau.Din cauza unui tic pe care il ai inca din copilarie,cand din cauza fricii ca esti singur in casa,atunci cand parintii plecau la munca,si te lasau singur obisnuiai sa aprinzi toate becurile din casa chiar daca razele puternice ale soarelui intrau pe fereasta ce era larg deschisa,asa ca si astazi faci la fel,chiar daca au trecut mai bine de 40 de ani de cand aveai 4 sau 5 ani,ani in care viata ti-a oferit multe bucurii si multe infrangeri,parca mult mai multe infrangeri decat bucurii,ani in care ai cunoscut zilnic indiferenta si mitocania oamenilor,rautatea si indiferenta celor care initial te-au facut sa crezi ca sunt prietenii tai insa dupa ce au profitat si si-au atins scopul te-au uitat,te-au lasat sa zaci indiferent ca iti era rau sau bine,ca aveai nevoie de o vorba buna care sa te incurajeze sau de o imbratisare ca sa te imbarbateze.iti spui in gand ca asa sunt toti,ca din toate fiintele create de Dumnezeu,oamenii stiu cel mai bine ce este ipocrizia si fatarnicia,caci demonstreaza zilnic aceste lucruri prin nenumarate actiuni pe care le fac,chiar si celor mai apropiati prieteni,din copilarie,sau mult mai rau chiar rudelor.Dar de ce sa te mai miri,te intrebi aducandu-ti aminte ca exact asa ai fost si tu,exact ca ei,nimic nu te diferentiaza de aceste personaje pe care le urasti pentru tot raul ce ti-au facut,si tu ai catalogat lumea,oamenii dupa anumite criterii prostesti si chiar infantile,si tu ai sustinut batandu-te cu pumnii in piept numai minciuni despre oameni ce iti erau prieteni,numai pentru a-ti atinge scopul,de obicei o marire a salariului sau o noua slujba mult mai buna,si tu ai mintit zilnic fara ca la sfarsitul zilei sa ai vreo remuscare,fara ca atunci cand iti puneai capul pe perna si iti inchideai ochii privind la cerul senin sa te intrebi daca a fost bine ce ai facut,daca raul creat va putea fi vreodata remediat.Insa acum roata s-a intors,destinul ti-a dat o lovitura mult mai grea decat o poti duce,tot raul ce l-ai facut cu zambetul pe buze mergand pe premisa "scopul scuza mijloacele" s-a intors inpotriva ta,acum esti singur,si oricat de mult ai vrea sa negi acest lucru stii prea bine ca iti meriti singuratatea.Continui sa iti bei ceaiul de musetel,si sa iti incalzesti degetele miscandu-le pe cana fierbinte,e atat de linsite in casa,o liniste apasatoare,insa esti atat de obisnuit cu ea incat pentru tine totul este o rutina ce nu iti mai provoaca niciun sentiment.Deodata pe fata ta apare un zambet sters,iti inchizi ochii si te lasi pe spate,pe scaunul tau vechi,mostenire de familie, defapt este singurul lucru care l-ai mostenit de la familia ta care ai denigrat-o la orice ora ,minut,secunda,pe care ai ponegrit-o in orice ocazie care ti-a fost oferit-o si care acum nici nu mai vroia sa te vada.Din cauza orgoliului nu ai fost nici macar la inmormantarea tatalui tau,nu vroiai sa iti ceri scuze,sa admiti ca ai gresit,si ca tot ce ai zis a fost doar un lant de minciuni.Acum esti singur,intre cei patru pereti ai biroului tau unde ti-ai petrecut cea mai mare parte a timpului scriind rubrici bazate pe neadevar despre politica,calomniind oameni de valoare ai tarii pe care nu o meriti...auzi cum picaturile de ploaie lovesc puternic geamul,era inca o ploaie de tomana,rece,dar nu atat de rece ca singuratatea casei ce o simtea apasandu-l zilnic.Deodata cineva are puterea de a te rupe din gandurile in care te-ai afundat,prin latratul sau puternic si prin alergatul sau specific,auzind cum aluneca pe parchetul deja zgariat de labutele sale,alearga catre tine punandu-si botul umed pe piciorul tau de lemn,caci in urma accidentului de masina de acum 5 ani,viata a vrut sa iti ia un picior,iar acum esti nevoit sa mergi inainte,insa te bucuri ca acest lucru nu este vizibil,mai ales ca niciodata nu ti-a placut sa porti pantaloni scurti sau sa te duci la mare,crezand ca aceste lucruri sunt pierderi de timp.Se joaca cu mana ta parca rugandu-te sa il mangai,sa il alinti sa te joci cu el,insa nu vrei,esti mult prea mahnit pentru a putea sa iti dedici macar cinci minute pentru cel care ti-a fost alaturi atunci cand toti au plecat.Drept scuza in apararea ta,iti spui ca asa ai fost mereu,niciodata nu ti-a placut sa te joci sau sa alinti pe cineva,crezand ca sunt stupiditati ce numai oamenii slabi de caracter le fac,asa ca te rastesti la catel spunadu-i sa plece,sa dispara,ca nu vrei sa il mai vezi.Cu coada intre picioare auzi cum paseste agale,total in opizitie cu felul in care a venit spre tine,insa la scurt timp ii simti iarasi botul pe picioarele tale dandu-ti o mingie galbena in semn ca vrea sa se joace cu tine.Dorind sa scapi de el,arunci mingiea pe geam,in ploaie sperand ca va renunta si nu se va duce dupa ea,fiind speriat de tunetele ce se auzeau din cerul dezlantuit,insa nu a fost asa,la scurt timp il simti iarasi,aruncandu-ti mingia umeda si scuturandu-se de ploaie langa tine,umezindu-te si facandu-te sa razi.il iei in brate,chiar daca era mai mare decat tine,uneori cand sarea pe tine te darama din picioare,si ii multumesti ca ti-a fost alaturi zilnic,cand il goneai venea inapoi,cand il certai ramanea langa tine,cand te vedea suparat,se rotea in jurul cozii pana cand ametea numai sa te faca sa razi,cand te puneai sa dormi,si il dadeai afara din camera,dupa minute lungi de incercari,cedai caci nu reuseai sa il faci sa plece de langa tine,statea jos,langa pat veghindu-te noapte de noapte.Ti-a fost alaturi cand toti te-au parasit,cand toti inventau scuze pentru a evita sa te vada el era singurul care statea langa tine chiar daca nu ii aratai niciun strop de afectiune.Iar acum in semn de multumire,si profitand de faptul ca ploaia incetase,si stiind cat de mult ii place sa se balaceasca in toate baltile pe care le gaseste in fata casei decizi sa ii faci pe plac, sa iti iei umbrela in cazul in care va incepe iarasi ploaia ,lesa pentru a-l tine in frau macar pentru 2 minute,caci mai mult nu aveai cum sa reusesti si bastonul ce te ajuta sa iti mentii atat greutatea datorita piciorului cat si datorita faptului ca in urma accidentului ai pierdut ceea ce aveai cel mai de pret,si iubeai cel mai mult la corpul uman:puterea de a vedea viata in culori,puterea de a distinge verdele de albastru si rosul de galben,insa acum nimic din aceste lucruri nu mai poti sa savarsesti caci esti orb,minunea de a vedea culorile ti-a fost luata in semn de protest pentru lucrurile si persoanele pe care le-ai defaimat de-a lungul carierii.Acum singurul lucru care ti-a mai ramas este prietenia adevarata si neconditionata a acestui caine care iti face ziua mult mai frumoasa,aducandu-ti un strop de bucurie uneori uitand ca esti privat de multe lucruri pe care viata ti le-a luat.

o carte prafuita.

"of,iarasi,de ce toate mi se intampla mie?"iti pui aceasta intrebare alergand pe holurile liceului ce ti se par interminabile,defapt asa ti se par de fiecare data cand intarzii,mai ales luni dimineata cand prima ora si de la sapte este limba si literatura romana,obiectul tau preferat,de altfel,insa profesorul care iti preda este un om ce impune respect doar auzindu-i numele,nu ai nevoie de a-l cunoaste personal pentru a-ti da seama de personalitatea pe care o are.Lui poti sa ii adresezi orice fel de intrebare,din orice domeniu,fie el matematica,istorie sau sociologie,intr-o parafraza este o enciclopedie ambulanta.Numai cand te gandesti la acest lucru parca iti simti picioarele marind viteza de alergare,in spate iti simti caietele impingandu-se unul intr-altul si iti compatimesti pachetul pe care mama ta ti l-a facut.rapid te utii la ceas,insa vezi ca este si un sfert, deci numai o minune te poate salva,caci el era mereu punctual,precum un ceas elvetian. Intr-un sfarsit ajungi gafaind in clasa,unde toti erau la locul lor,unii chiar se ridicasera in picioare cand ai intrat caci au crezut ca defapt intrasera profesorul. usurata,zambesti, alergi catre banca ta,iti saluti colega de banca,scoti rapid caietele de romana si infuleci in mare graba un sandwich,insa mai intai de toate te lovesti in banca,acest gest fiind un deja un ritual ce tine de rutina zilelor in care te duci la scoala,caci niciodata nu ai spatiu in banca.Ora incepe,decurge frumos si captivant,nici nu stii cand trec 50 de minute,iti place sa asculti ceea ce spune profesorul cu patos,emanand dragoste si admiratie pentru personajul lui camil petrescu "stefan gheorghidiu" din "ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi",roman care l-a si consacrat. Auzi clopotelul sunand,si deja te gandesti la urmatoarea ora,insa inainte de toate iti iei pixul in mana pentru a nota gigantica tema pe care o vei avea la romana,nu pentru peste doua zile sau peste o saptamana ci pentru maine la ora 8,cand te anunta profesorul ca te va asculta.Tema consta in lectura a 5 carti,care nici macar nu stii cum se scriu titlurile sau numele autoriilor,deci in nici un caz nu ai avut ocazia sa le rasfoiesti.iti dai ochii peste cap,gandindu-te ca iarasi vei avea o dupa amiaza in care vei ajunge pe la 5 acasa,caci cu sguranta iti vei petrece cel putin 3 ore prin biblioteca in aventura ta de a gasi cartile necesare mai ceva ca intr-un safari.Dupa inca 5 ore pe care le petreci la scoala,te vezi in fata unei cladiri somptuase de culoare alba,cu un aer de epoca,de cand erai mica iti doreai sa locuiesti acolo,insa iti dai seama ca defapt stai in fata unei biblioteci care are in componenta sa milioane de carti si documente.Intrii plictisita in incinta bibliotecii si te lovesti de indiferenta angajatilor.Adevarul este ca nu e ceva nou pentru tine,deja nu te mai afecteaza indiferenta si superioritatea cu care ei te privesc,atunci cand tu,uimita de valurile de carti care stau sa cada peste tine,din care cauti una singura,te duci sa le ceri informatii despre ea,insa nu primesti nimic,asa ca iti iei sufletul in dinti si te ambitionezi sa o gasesti singura,dar stiai ca acest lucru se va intampla peste cateva ore bune in care ti se va face foame,sete,somn si mai ales te va durea spatele,despre picioare nu mai zic.Constientizand toate aceste lucruri te uiti pe lista lunga cu cinci carti,unele dintre ele indescifrabile si privirea iti este atrasa de o carte al carui titlu era "jurnalistul camil petrescu"de dorin popa.te intrebi cate pagini o fi avand si unde o poti gasi,daca este sau nu imprumutata sau daca iti va placea subiectul acesteia.asa ca,te duci la critica unde crezi ca o vei gasi,dar nu este asa.nici urma de un dorin popa,sau de o carte scrisa de acest domn.te indrepti catre sectia literatura insa aici sansele de a o gasi sunt mult mai mici.Nici aici nu o gasesti,din siguranta o mai cauti de trei ori,insa rezultatul este acelasi,nici urma de aceasta carte.deceptionata,iti calci pe inima si te duci la una din bibliotecare si le explici situatia.la inceput primesti indiferenta insa apoi,incetul cu incetul esti trimisa in spatele bibliotecii,intr-o camera foarte mica insa imbibata de carti,un miros aproape sufocator te intampina chiar de la intrare,peretii sunt tapitati cu carti,podeauna este plina de carti,care mai de care mai evchi si prafuite,undele avand secole intregi vechime.esti mai mult decat sigura ca nu ai cum sa gasesti acea carte,tocmai acolo,era imposibil,ca si cand ai fi cautand acum in capita de fan,kasa ca decizi sa pierzi timpul pe acolo,putin timp caci aerul nu facea bine la plapani si la organsim.plimbandu-te printre acele rafturi de carti,nu te mai uit pe unde calci insa deodata te impiedici si cazi peste un morman de alte carti de matematica si geografie,anumite manuale din vremea comunismului,iesite din uz,si lasate acolo la intamplare.putin iritata dar nu nervoasa te intorci sa vezi de ce te-ai impiedicat iar privirea ta se indreapta catre o carte cu foile iesite pe afara din cotorul ei,o carte careia nu ii poti zari titlul datorita prafului ce s-a adaugat zilnic timp de multi ani,o iei in brate,o stergi cu manecile,si vezi ca este o carte de povestiri orientale,o deschizi usor insa cu teama in suflet,caci nu doreai sa se rupa,iar paginile erau foarte fine,si se puteau sfarama in orice moment.citesti prima pagina si esti atrsa de prima povestioara asa ca decizi sa mai citesti cateva pagini,si asa ajungi fara sa simti la jumatatea cartii,dar nu mai ai timp sa o termini,pentru ca deja este tarziu si mai ai lectii de facut ,dar hotarasti sa o imprumuti.Ajungi la centrul de imprumut,unde privirea bibliotecarei te sfideaza,este uimita ca in sfarsit aceasta carte este luata de cineva,dupa aproximativ 80 de ani.ii zambesti,in semn de recunostinta,o bagi rapid in ghiozdan si indreptandu-te spre casa te gandesti,ca o carte iti poate schimba viata,insa de ce societatea contemporana scoate pe banda rulanda carti care nu avantajeaza cu nimic psihicul uman,avem acrti care ne invata cum sa ne facem prieteni(intr-un cuvant ne face incompetenti),carti care te invata cum sa ai copii(bunicii nostrii sau strabunicii,au facut copii fara a citi nici o carte,asadar care este sensul lor?)carti care te invata cum sa fii un bun om de afaceri(credeti ca cei care au imperii au citi vreo pagina din aceste carti?).raspunsul este atat de simplu,si este negativ:Nu.Dar din pacate,din cauza acestor carti uitam de adevaratele valori,romane care au pus baza societatii si a literaturii universale,care reprezinta civilizatie,si trecerea spectaculoasa de la munca de la camp la cantat la un instrument muzical,acea carte care a revolutionat gandirea oamenilor,asemenea unei revolutii,dar o revolutie culturala,la acel tip de carte ma refer...dar acum e mult prea tarziu...caci ea,cartea,iti zambeste de pe un raft prafuit,inghesuita de multe alte titluri cu o greutate remarcabila,insa tu nu ii vezi zambetul si nici nu ii auzi chemarea aproape disperata acci esti mult prea ocupat cu o carte noua,a carei subiect cu siguranta il vei uita a doua zi.

zambet dus.

te uiti la ea si iti zambeste...ba mai mult iti intinde mana oferindu-ti o floare.soarele nici macar nu a rasarit bine pe cer iar ea,o copila de 5,6 anisori este imbracata intr-o rochita pana la genunchi,probabil a surioarei sale mai mari,desculta,cu genunchii crapati de la pietrele si nisipul ce zilnic il calca si batatoreste cu picioarele,trecand din strada in strada,de la o statie la alta,de la un semafor la altu cu un buchet mare de flori rugandu-te sa cumperi macar una,caci asa poate va avea si ea sa manance macar un colt de paine daca nu mai mult.Tu uneori esti mult prea grabit pentru a o sesiza,e ora 6 dimineata,te gandesti la ce trebuie sa faci in ziua respectiva,la sedintele pe care trebuie sa le sustii si nu ai nici amcar o singura idee despre ce ai putea sa vorbesti mai ales in fata sefului tau atat de greu de multumit si dai peste ea,insa ea nu-ti spune nimic,te rasplateste cu un "buna dimineata" spus cu zambetul pe buze,vantul ii adie prin parul balai nepieptanat de multe zile,nici ea nu mai stie de cat timp nu a facut baie.Esti mult prea grabit ca sa stai sa ii cumperi florile,sau mult prea satul de toti copii de acest gen care sunt nevoiti sa stea zilnic,chiar daca ploua cu galeata,chiar daca soarele arde orasul,in intersectii pentru a castiga in mod corect si onest un ban,pe care din pacate parintii nu il valorifica asa cum trebuie,in folosul copiilor pe care i-au facut,doar pentru ajutorul statului.Insa astazi este o zi cu totul diferita,ceva iti spune sa te opresti,sa nu o mai ignori,sa ii iei acea floare pe care zilnic ti-o ofera,privirea sa rugandu-te sa iti schimbi alegerea.Pleci mai repede de acasa caci doresti sa vorbesti cu ea,din cate ai privit-o ti-ai dat seama ca este un copil destul de destept,numai ca soarta nu a fost atat de generoasa cu ea cum a fost cu altii care poate nu meritau.Dar de data asta nu te mai intampina ea,nu ii mai vezi surasul inocent si nici rochitica de culori vesele,nici macar degetele prafuite de la picioare nu le mai observi asa cum ieri le vedeai si incepeai sa razi si sa simti si mila.te intrebi unde este,de ce nu mai este acolo,te uiti imprejur si nu vezi pe nimeni,decat persoane grabite vorbind la telefon sau alergand catre taxiuri sau metrou fiecare mergand pe drumul lor nepasatori.te utii la ceas si vezi ca esti deja in intarziere,asa ca decizi sa nu o mai cauti cu privirea,iti spui ca probabil a decis sa doarma mai mult,sau ca si-a schimbat locul in care vinde flori,chiar daca ti se parea destul de ciudat,pentru ca era acolo de mai bine de 2 ani de zile,chiar daca era frig sau cald,pe ninsoare sau pe temperaturi care depaseau cu lejeritate 38 de grade celsius.ai uitat sa te mai gandesti la acea copila,a carui nume nici nu il stii,te-ai luat cu alte ganduri si cu alte treburi insa o data cu venirea diminetii,chipul fetitei ti-a venit iarasi in minte.nu iti puteai explica de ce insa vroiai sa o vezi,sa stii ca este bine,asa ca la fel ca ziua precedenta te-ai indreptat hotarat sa ii cumperi toate florile si sa vorbesti cu ea,dar din nou ea nu era acolo.incepeai sa crezi ca ceva nu este in regula insa nu puneai pret pe acest gand fugitiv.Zilele treceau si aceasta situatie se repeta,pana cand intr-o zi cand deja nu te mai gandeai atat de mult si gandul nu era atat de persistent,vezi o statura la fel de mica,aproape asemanatoare cu a fetitei cu parul blond,un zambet iti aparu pe buze,si deja te pregateai sa iti scoti portofelul pentru a cumpara florile,fetita se intoarse dar nu era aceeasi fetita,nu semana deloc,chiar daca era imbracata cu aceeasi rochita.Ramai blocat pret de o secunda si nu stii cum sa realizezi.te asezi in genunchi si o intrebi unde este fetita care a fost acum doua saptamani in locul sau,insa vezi cum fata acestei fetite se umple de lacrimi si printre sughituri iti spune ragusit "sora mea a murit,a calcat-o masina,cand alerga sa vanda florile".Socat nu stii cum sa reactionezi,din impuls o iei in brate pe cea care iti punea ca poate daca tu ii cumparai florile in acea zi,aceasta nu mai avea acest sfarsit tragic,si ii cumperi toate florile,ba mai mult...ti-ai jurat sa ii cumperi zilnic toate florile pe care le vei duce la mormantul fetitei ce zilnic iti zambea facandu-ti ziua putin mai frumoasa.

intamplare sau nu.

il vezi zambind atunci cand muta linistit cu o calmitate ce te impresioneaza piesele renumite pe tabla de sah,mintea sa gandindu-se atat la miscarea ce o va face partenerul sau de joc,cat si la miscarea pe care el insusi o va face telul sau fiind acela de a castiga jocul,demonstrandu-si inca o data ca in ciuda faptului ca are 80 de ani sau poate mai mult,nu imi pot da seama de pe banca din care stau,niciodata nu am fost buna la detalii si la aproximatie,in fond acest lucru se explica prin faptul ca niciodata nu am fost buna la matematica,mai ales la geometrie.dar acest articol nu este despre mine...este despre acest batranel,care ciudat sau nu intr-un mod sau altul mi-a atras atentia nu prin firea sa,comentariile pe care le facea sau prin vocea destul de ascutita si galagioasa care uneori intrecea chiar si tipatul copiilor de 4-5 anisori care treceau printr-o criza de personalitate cand vedeau ca parintii nu le faceau pe plac.A fost cu totul altceva,privirea sa m-a facut sa fiu mai atenta la el,gesturile sale imi starneau intrebari si argumente nefondate pentru ai crea un caracter,o personalitate chiar daca nu stiam absolut nimic despre trecutul,prezentul sau viitorul acestuia.nu obisnuiesc sa ma uit insistent la o persoana,chiar daca imi place sau nu caci si eu la randul meu urasc sa ma tinteasca cineva cu privirea,insa acest batran avea o aura care nu putea sa imi tina ochii albastrii departe de el.avea o privire care nu am mai intalnit-o la nimeni niciodata si nici nu cred ca as putea sa intalnesc vreodata,nu puteai citi suferinta sau bucurie,entuziasm sau resemnare,era acea privire care ascunde multe trairi si mult mai multe amintiri in spatele carora se ascund foarte multe sentimente unele total opuse de celelalte.in privirea sa,daca erai foarte atent ii puteai descifra intreaga viata,puteai sa iti dai seama daca a fost un om bun sau rau,daca a iubit sau nu,daca a plans sau nu,daca regreta ceva sau daca e implinit. uitandu-ma minute intregi in ochii sai si urmarindu-i zambind fiecare gest pe care il facea,am inteles ca era un om meticulos,caci cugeta minute in sir inainte de a face o miscare in jocul sau pe care il si conducea,iubea copii privindu-i cu o admiratie pe care numai in ochii unui bunic o poti vedea,se vedea ca avea o istorie proprie in spate,am vrut sa il intreb,sa ma asez pe picioarele lui,avand capul in palme si ascultandu-l tacuta,cu ochii mari parca sorbindu-i cuvintele,asa cum faceam cu bunicul meu,mai ales cand imi povestea anumite intamplari in care el a fost personajul principal pe frontul celui De-al Doilea Razboi Mondial,insa m-am multumit doar privindu-l cu atentie.Am fost trezita din aceasta visare de telefonul care suna in disperare,se facuse ora in care trebuia sa ma intalnesc cu o prietena foarte veche insa m-am scuzat spunandu-i ca ne vedem alta data.preferam sa stau singura pe o banca in parc,privind acel batranel pe care poate maine nu mai aveam sansa sa il intalnesc.

o dimineata ca oricare altele.

ti s-a intamplat vreodata sa iesi dimineata pe balcon,dupa o noapte in care nu ai dormit mai mult de 3 ore datorita gandurilor care te macinau din minut in minut..si chiar daca te intorceai pe alta parte ele tot veneau si iti invadau orice neuron,orice compartiment al creierului tau?iar atunci cand le alungai spunandu-ti in gand rugaciunea ,si inchideai ochii linistit incepeai sa auzi zumzetul enervant a unui tantar care iti dadea tarcoale si chiar daca te inveleai cu patura,cearceaf sau ce aveai tu la indemana tot aveai impresia ca il mai auzi...si incepeai sa iti dai palme..care totusi nu ajutau la nimic,caci cu riscul de a fi criticata spun ca in momente de acest tip,tantarii se dovedesc a fi mult mai inteligenti decat noi?iar dimineata cand suna ceasul si te trezeste din somnul tau amarat de 3 ore aducandu-ti aminte ca abea este luni,si ca ai in fata inca o saptamana de munca de la 8 pana la 6 in care caldura va fi inamicul tau principal,si te vei intreba de ce iarna mereu spui ca iti doresti sa vina vara?te dai jos din pat,dupa ce iti cauti papucii timp de cinci minute,te enervezi si mergi desculta pana la baie spunandu-ti in gand ca nu au ce bacterii sa fie pe gresie caci cu doua zile in urma venise mama ta,din provincie,saracuta,sa iti faca mancare si curatenie caci pe tine nu te preocupa acest gand,daca ar fi dupa tine ai sta nemancata ore sau zile intregi caci urasti sa te asezi zilnic la masa ta din bucatarie si sa mananci preparate sau conserve avand privirea atintita intr-un bloc in care dintotdeauna ti-ai dorit sa locuiesti insa niciodata nu ai avut bani sa iti indeplinesti acest vis...cel putin nu pana acum..dar undeva in mintea ta mai exista o farama de speranta ca pana la 40 de ani vei locui si in acel bloc,caci esti roman si romanul merge pe principiul "cat traiesti trebuie sa speri".Ajungi la baie unde observi ca nu mai ai pasta de dinti...vrei sa te duci sa cumperi de la magazinul din colt insa iti dai seama ca e mult prea devreme,asa ca oftezi adanc si te duci sa te imbraci.Intre timp te uiti cu coada ochiului la ceas si vezi ca deja esti in intarziere,in minte imediat iti apare imaginea sefului care isi misca mustata a mia oara cand observa ca nu esti la servici inaintea lui,dar tu stii prea bine ca spre deosebire de el care sta la 5 minute de servici tu stai la 40 de minute de mers cu metroul care de multe ori il incurci,si te trezesti uimita cand vezi ca esti exact in capatul celalalt al orasului.te imbraci rapid,camasa ce ti-a calcat-o mama ta la dunga e perfecta pentru a-ti incepe saptamana insa scapi rujul si ti-o patezi..in timp ce te dezbraci in graba ii mai rupi si un nasture,si doar tineai la ea,ai primit-o de la o fosta colega acum trei ani insa nu o porti mai deloc.Buimaca deschizi dulapul si esti uimita de curatenia din el,in gand ii multumesti Domnului ca ti-a dat o mama atat de grijulie,iti iei repede un tricou alb si blugii si fugi sa te incalti.deschizi pantofarul unde toti pantofii cad peste tine si gasesti un bilet sugestiv scris de mama ta :"te asteptai sa iti fac si aici nu e asa?"incepi sa zambesti si sa iti zici ca mama ta nu s-a schimbat absolut deloc,incerci sa iti iei tenisii dar nu se potrivesc tinutei asa ca iar iti iei pantofii negrii cu toc de 8 centimetrii,exact aceia cu care vineri erai sa iti rupi gatul cand ai calcat stramb intr-o groapa pe care nu ai vazut-o caci erai mult prea ocupata sa observi ce titlurile revistelor de scandal din fata unui magazin,si pe care ai dat vina de parca ei erau de vina ca tu nu erai atenta la drum.cand iesi pe usa iti dai seama ca ai uitat cheia,stateai ca bleaga sa inchizi usa si nu aveai cu ce,dai vina pe tantarii care nu te-au lasat sa dormi si iti juri ca o sa ii omori pe toti exact cand vii acasa.intrii grabita in casa iei cheia,inchizi rapid si fuga in lift.ajungi in parcare,te urci in masina,iti pui centura de siguranta si cand sa pornesti masina observi cu stupoare ca nu mai ai benzina,te uiti resemnata la ceas si deja iti imaginezi criza de nervi a sefului tau.inghitind in sec te duci catre metrou,unde e o inghesuiala cum rar vezi,parca esti intr-un musuroi de furnici unde fiecare are drumul lui catre soare,si lumina.ajungi la casa de bilete dai un milion pentru a cumpara un bilet care costa 2 lei si o doamna care citeste o revista cancan iti spune cu o voce sictirita ca nu are sa schimbe.ii explici imediat situatia insa pare a fi mult mai interesata de ultimile divorturi din Romania decat de ceea ce ti ii povestesti cu inversunare si patos.enervandu-te nu ai alta optiune decat sa te duci sa schimbi banii,insa intrebarea era unde..asa ca primul loc pe care il gasesti deschis este o carciuma care in pofida faptului ca era ora 7 jumatate avea clienti,si chiar destul de multi.intrii grabita,rugandu-te la Dumnezeu sa ajungi mai repede la servici.intr-un final ajungi inapoi la metrou te duci cu o statura de invingatoare la vanzatoarea de bilete si aceasta iti da biletul mult ravnit citind exact acelasi articol,incepi sa zambesti ironic si sa faci glume in gand pe seama acesteia insa momentul tau de glorie este spulberat de vibratia telefonului aruncat undeva prin geanta care persista.Deja nu iti mai puneai intrebarea cine putea fi era clar,seful tau ajunsese la birou si nu te gasise acolo,asa ca lasi comentariile rautacioase la o parte si fugi sa prinzi metroul,pe care il si prinzi insa ai "norocul" sa stai langa un domn ce avea 3 mirosuri:unul de transpiratie unul de la bautura si unul de la un spray,toate trei intemeiind un parfum imbietor,nici cainii nu ar fi stat langa el insa erai presata de circumstante.cele trei statii ti s-au parut un adevarat calvar,iti era cald,foame,sete dar mai ales somn,in jurul tau toata lumea vorbea,se auzea muzica din castile baiatului ce statea in spatele tau,un rock care te facea sa ai o stare de indispozitie,iti doreai sa te intorci al el si sa ii tii o lectie de morala,unde principalul subiect ar fi fost ca nu e civilizat si nici frumos sa perturbi linistea altora cu muzica ta,insa ti-ai dat seama ca exact asa ai fost si tu odata.din linistea gandurilor tale auzi vocea "metroului" care iti anunta statia unde urmeaza sa cobori si deja incepi sa te gandesti la un plan plauzibil pentru seful tau,ai putea sa ii zici ca ti-a murit pisica insa stie ca esti alergica la aceste creaturi caci mereu stranuti cand vine fata lui cu pisica la biroul sau,ii poti spune ca te-ai blocat in lift insa i-ai mai spus o data,asa ca hotarasti sa ii zici ca a trebuit sa treci pe la banca sa scoti niste bani si ti s-a blocat cardul.te gandesti ca e destul de plauzibil si fugi catre birou,auzi telefonul in geanta sunand insa gandurile tale sunt cu totul si cu totul in alte locuri,mai exact la o fusta dintr-un magazin de reduceri.