cai diferite sau nu

te-ai uitat vreodata la o persoana,chiar si pentru o clipa,o secunda,si ai simtit ca o cunosti de toata viata incat iti permiti sa o cataloghezi,sa ii atribui anumite trasaturi pe care daca ar incepe sa vorbeasca cu tine nu le-ai putea identifica insa privirea il tradeaza,expresia faciala si comportamentul sunt impotriva cuvintelor sale care par a fi inventii ce au scopul de a-l face pe emitator sa fuga de real,sa se indeparteze intr-o lume a sa,o lume in care crede ceea ce spune si are puterea de a-i face si pe ceilalti sa vada lucrurile asa cum el le prezinta.De multe ori am catalogat anumite persoane si apoi,dupa luni,chiar si ani intregi mi-am dat seama ca am gresit,ca aparentele inseala totalmente uneori,ca uneori ne lasam purtati de val punand o eticheta unei persoane numai dupa modul in care merge,rade,vorbeste la telefon sau dupa modul in care se imbraca,isi alege prietenii sau stranuta.Azi,pentru a mia oara viata mi-a mai dat o lectie de viata aratandu-mi cat de superficiala pot fi uneori,mai ales dimineata,sa mai zic de luni dimineata la ora 7.Te intrebi ce iti poate oferi viata la aceasta ora cand totul este amortit de vraja somnului ce pune stapanire peste intreg orasul,cand pana si timpul ti se pare ca este mult prea lent fata de orele de varf din timpul zilei cand simti ca esti doar o furnica,ce are de transferat o sosea pentru a ajunge la mancarea ce te va tine in viata o zi intreaga. Si chiar si asa ce poti invata?si tu la fel ca mine poti invata ce am invatat si eu..poti descoperi ce am descoperit eu,lucruri ce iti pot schimba viata sau modul de gandire si de a veadea lucrurile.Azi,la 7 dimineata am prins metroul care era destul de gol,asa cum rareori mi se intampla am gasit un loc si m-am asezat fiind gata de a cobori la a 4 statie,inchid ochii pentru o clipa insa imi dau seama ca as putea adormi,si m-as putea trezi in alta parte a orasului,si as intarzia la primul curs,lucru pe care nu l-as fi dorit sub nicio forma. Asadar pentru a trece timpul,imi indrept privirea in metrou fara un scop anume,insa ochii imi cad pe persoanele care se aflau in fata mea,cinci la numar,persoane pe care le vedeam pentru prima oara in viata,dar care imi spuneau atat de multe incat aveam impresia ca le cunosc de o viata intreaga si ca imi sunt buni prieteni,unii citeau avand fata imbatranita din cauza ridurilor savarsite de trecerea timpului,timp care nu a iertat si nu a ignorat niciun an,minut sau secunda,citeau cu un sentiment de indignare semn ca nu erau de acord cu parerile jurnalistului ce scrisese articolul sau aveau un zambet sters,aratand ca pana si la acea ora se poate zambi.Altii aveau privirea in gol,de unde puteai citi cu usurinta grijile care ii apasau:unii se gandeau cati bani mai au pana cand vor lua salariul,altii aveau gandul la copii sai care i-au lasat neinveliti din dorinta de a pleca mai repede de acasa pentru a nu ajunge prea tarziu la locul de munca,sau isi incarcau mintea cu alte subiecte precum:mancare,parfumuri,prieteni si plata facturilor.Deodata observ ca mai am o statie si o sa ajung acolo unde vreau sa cobor,si nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul,din dorinta de a-i mai observa inca o data,imi indrept privirea catre ei insa de data asta ma vad pe mine,imi vad reflexia in geamul din fata mea,si ma vad asa cum nu m-am observat niciodata,o fata simpla,din provincie venita din dorinta de a-si face un rost in viata,o fata ce si-a luat viata in maini si a decis ce e mai bine pentru ea,a pornit pe o carare sinuoasa,cu multe urcusuri si coborasuri,presarata cu lacrimi si bucurii,avand in suflet prieteniile lasate,promisiunile spuse ora de ora si cu dorinta acerba de a-si vedea visurile implinite.Cam asta sunt eu,asa cum si cei din fata mea,de langa,sau cei pe care nu ii vad sunt,oameni cu si fara scrupule,care au calea lor ce din diferite motive se intretaie cu calea mea.

dor nebun

a trecut putin timp de cand nu am mai scris,dar sincer mi se pare ca a trecut o vesnicie,o mare perioada de timp in care s-au intamplat atat de multe incat nici eu nu as putea sa le pun intr-o ordine cronologica,sau mai ales sa le analizez cu strictete pentru a-mi da seama daca am gresit sau nu,daca trebuia sa procedez diferit sau nu,daca trebuia sa imi ascult constiinta si mai putin glasul inimii care uneori ne indeamna sa facem lucruri pe care le regetam la momentul respectiv.Mereu am fost o persoana care a stiut ce vrea de la bun inceput,foarte calculata,cu rare momente in care imi lasam libera alura rebela si nonconformista,mereu am stiut sa respect regulile care imi erau impuse chiar daca la inceput ripostam cu o vehementa iesita din comun.Am fost,sunt si voi fi in continuare o persoana care isi impune limite,si teluri pe care trebuie sa le indeplineasca indiferent de obstacole sau de greutatea si dificultatea acestora,pentru mine nimic nu este imposibil,si niciodata nu va fi atat timp cat sunt sanatoasa imi voi urma drumul indiferent de ce ploi,ninsori sau uragane voi intalni pe drum.Sunt putine persoane care ma inteleg,sau cel putin incearca sa ma inteleaga,si sincera sa fiu nu multe reusesc,iar cand spun aceste lucruri gandul imi zboara la una din cele mai importante persoane din viata mea de pana acum,o persoana care ma accepta asa cum sunt,imi vede calitatile si apoi defectele,ma lasa sa tip si sa plang si apoi accepta sa il sarut ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat,accepta sa ii schimb viata zilnic,in fiecare secunda,in fiecare minut,in fiecare zi...da,stiu ca acum citesti asta,si da dragul meu,chiar tu esti,prietenul meu cel mai bun,iubit,frate,uneori mama si tata,tu esti cel care ma primeste inapoi cand fac toate prostiile,cand gresesc,cand te ranesc,cand am toane,iar azi,acum imi e teribil de dor de tine,imi e dor de atingerea ta,de sarutul tau,de strangerea ta de mana,de zambetul tau dar mai ales de ochii tai care imi spuneau ca ma iubesti mai mult decat oricine pe lumea asta,de ei imi este dor,si este un dor nebun,ma simp ca un leu captiv intr-o cusca incapabil sa se elibereze chiar daca este foarte puternic,si detine atat de multa putere,nimic nu il poate ajuta,asa ma simt si eu,iubitul meu,exact asa,si daca ma consoleaza ceva,este faptul ca si tu simti la fel si ca mai e putin si va fi bine,atat de putin incat se vor mai varsa putine lacrimi si putine regrete,iar ceea ce ne ramane de facut este sa inchidem ochii si sa ne lasam imaginatia sa zboare,acolo cu siguranta vom fi mereu impreuna,cat despre acum,hai sa transformam timpul care ne este inamic in cel mai bun amic.te iubesc.