prietenie pe viata

in fiecare zi poti invata ceva despre tine,pana si cele mai mici,minuscule,infantile lucruri le poti invatat intr-o zi,o ora sau chiar intr-o revelatie ce tine nu mai mult de o secunda,iti poti da seama ca nu esti pregatita pentru meseria pentru care te pregatesti,iti poti da seama ca iubitul pecare il ai de mai bine de 10 ani nu este ceea ce vrei si ca este doar un bun prieten,iti dai seama ca nu iti mai place un fel de mancare,pe care il adorai cu o zi in urma sau poti realiza ca nu esti pregatita pentru a te casatori,lucru care urmeaza sa il faci in mai putin de cateva zile.Toate aceste lucruri se pot intampla in dorinta vietii de a te ajuta sau de a te incurca in drumul tau catre maturitate sau catre batranete,depinde de felul in care privesti fiecare etapa a vietii,insa un singur lucru niciodata nu se va schimba,si nu ma refer la numele oraselor,a istoriei,a intamplarilor tale din copilarie ci ma refer la prieteni.Ma refer la acele putine persoane care te cunosc mai bine decat te cunosti tu,care iti stiu tabieturile,zilele proaste sau zilele rele in care nu vrei sa vorbesti cu nimeni,in care te inchizi in tine si in gandurile tale,in care esti mult prea suparat pe tine pentru a mai avea o parere buna despre tine.Acele personae care te reprezinta,care te asculta cand debitezi dupa o zi foarte obositoare,care stau cu tine in frig chiar daca sunt racite,care iti raspund la telefon dupa fiecare cearta cu un glas cald ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.Vorbesc despre acele putine personae cu care vara stai in fata scarii si impartasesti lenea crunta data de zilele toride ale lui iulie si lui august,zile in care soarele iti bate in cap,insa lenea nu te lasa sa iti muti locul,si inventezi o scuza:”bronzul si plaja in fata scarii”,acele personae cu care stai iarna sit e inbulgaresti fiind absolut constienta ca a doua zi vei fi racita,insa un minut in zapada merita cat o zi de raceala,cu care te-ai jucat sotronul,plicul,ascunsa,volei,cu care ai cazut cand mergeai cu rolele iar ele iti faceau poze in loc sa te ridice,cu care stai pana tarziu in noapte la scara zicand bancuri,glume,depanand amintiri,alergand sau injurand pisicile negre de la bloc pe sintagma:”te fac pane”,plangand pe umarul celeilalte si povestind cu un debit verbal remarcabil calitatile unui baiat pe care noi il vedem in alura de print insa el este doar un cersetor cu o inima de piatra.cele cu care iti imparti tantarii in fiecare seara de vara cand incepeti sa va dati palme una alteia pe motive “daca ai sti ce mare era tantarul ala”,insa defapt nu e vorba de niciun tantar ci de un alt mod de a face haz de necazul alteia,de fuga prin fata blocului cand una are ilustra idée de a va uda cu sticla de apa,de rasul inconfundabil al unor glume pentru toti absolute infantile dar pentru noi adevarate bancuri caci fac parte din amintirile noastre.De cele care te fac sa astepti atunci cand va duceti la plaja si apar dupa un sfert de ora cu mancarea in gura,parul in vant ,cu rasuflarea taiata spunandu-ti “stai sa-ti explic”,iar tu cu zambetul pe buze incepi sa razi de ea,insa in gandul tau iti spui ca e cea mai buna prietena.Cele care te asculta cand te certi cu iubitul,si il injura o data cu tine,chiar daca nu il cunoaste il descrie adesea ca fiind “nenorocit”.cele care te accepta indiferent de ce prostii ai facut,care iti asculta toate secretele si au grija sa le duca cu ele in mormant,insa nu vor ajunge atat de departe caci ele vor fi uitate chiar a doua zi dupa ce i le-ai impartasit si se vor scuza spuannd"daca iti zic ca nu mi-ai zis"Cele care iti zic "sictir" intr-un mod afectiv,dorind sa iti arate dragostea si prietenia,care tipa cu tine,care danseaza in mijlocul strazii in noapte o melodie populara cantata de alta,care fac glume de absolut orice,care fac glume pe seama ta fara sa te doara.Acestea sunt cele care niciodata nu se vor schimba,caci ele te iubesc asa cum sunt,iar timpul nu va schimba nimic ci va va oferi alte amintiri memorabile .Asadar,dragele mele prietene va iubesc din toata inima.

suflet chinuit de dor

ai simtit vreodata ca ai casa in doua parti? ca acelasi trup apartine de doua mediuri la prima vedere total diferite insa la a doua privire sunt poate cat de cat asemanatoare caci in ele te dezvolti,te lupti pentru a iti retusa personalitatea intr-un adult responsabil caruia nu ii este frica de nimeni si nimic,care priveste ghinionul sau rautatile lumii cu zambetul pe buze spunand mereu "se poate si mai rau",un adult independent,un om care nu se lasa inghitit de monotonia vietii,care zambeste pentru a da impresia de siguranta chiar daca uneori acel zambet este unul fals si sters.Si cu toate acestea trupul mereu va fi in doua locuri insa sufletul apartine unui singur mediu,fiind captiv in amintirile placute pe care le-ai dobandit ani de-a randul,el a ramas in camera ta care acum este prafuita,si parca toate lucrurile tale sunt in asteptarea ta,dorins sa reinvie momentele in care erai in mijlocul lor.Pozele cu prietenii zac undeva in biblioteca,zambetele lor iti trezesc amintiri care te fac sa razi,insa este un ras trist,ai vrea sa mai fii macar pentru o clipa copilul nepasator care alerga in fata vantului ce ii ridica rochita si ii incurca parul,acel copil zambitor care petrecea ore in sir la scara cu doua prietene vechi razand cu gurile pana la urechi,nepasandu-le ca le aude intreaga strada,care stateau lenese in fata soarelui de vara care le ardea dar si care odata cu lasara noptii se bateau intre ele pe motivul "ups,aveai un tantar!"de multe ori asta nu era adevarat,nu exista niciun tantar insa amuzamentul creat merita orice palma.Jucariile de plus primite de la toti prietenii zac acolo unde le-ai lasat,intr-un fotoliu si se uita trist la tine,parca vor sa te intrebe de ce ai crescut,de ce ai plecat,si de ce nu le-ai luat si pe ele,ele care ti-au fost cei mai bune confidente,care te-au indurat cand le izbeai de perete cand erai nervoasa,ele care au fost stranse pana ce pocneau atunci cand doreai sa plangi sau sa simti ca cineva te tine in brate,ele care niciodata nu pot spune cat de mult te iubesc,sau ca le-au fost dor de tine insa tu nu ai nevoie de cuvinte,stii ca ce e in sufletul tau este si in sufletul lor.Esarfa albastra cu insigna liceului care ti-a fost o a doua casa sta rezemata de dulapul in care iti tii toate cartile,o tii in maini si iti inchizi ochii dorind sa mai simti o data libertatea pe care o aveai in liceu,adolescenta care a trecut pe langa tine atat de rapid,clipele care s-au dus si nu se mai intorc,acele clipe in care nu ai facut nimic si care acum este mult prea tarziu sa le umpli cu amintiri.Visul iti este intrerupt brusc de deschiderea usii,si aparitia mamei care iti spune ca este timpul sa pleci,sa pleci acolo unde iti este trupul,prezentul,acolo unde sufletul iti va suferi de dor,dorul de casa,de oras,de prieteni,de tot,un dor ce uneori te face sa clachezi dar in acelasi timp te face sa te ridici,caci asa face un adult,se ridica cu zambetul pe buze isi asuma greseala si pleaca mai departe,fara a se mai uita in spate nici macar o clipa.Iti iei bagajele,te uiti inca o data la camera ta,caci in fond stii ca indiferent de circumstante ea mereu va fi a ta,mereu te va primi cu bratele deschise cand ii vei calca praful,mereu iti va acorda sanse si te va ierta ca nu ai mai venit de mult timp sa o vizitezi,iar ursuletii de plus mereu isi vor schimba ochii tristi in unii veseli cand ii vei lua in brate,cat despre liceu el nu te mai poate primi inapoi insa te poate gazdui,te poate ghida catre cararile pe care le-ai facut candva,te poate ajuta sa iti aduci aminte de frumusetea lui,si de prieteniile care le-ai legat aici,prietenii ce niciodata nu se vor destrama,caci daca cineva te poate suporta atunci cand treci de la copil la adolescent apoi la potential adult iti va ramane prieten si atunci cand devii senil si repeti acelasi lucru de n ori,si atunci cand il suni in miez de noapte lamentandu-te ca ti s-a rupt o unghie sau ca rochia preferata nu te mai incape pentru ca ai exagerat cu mancarea de sarbatori si te-ai ingrasat.Cat despre prietenii vechi,ei simt oricum cand esti suparata sau trista,si oricat de departe ar fi mereu ar fi in stare sa vina acolo unde esti pentru a te strange in brate cand ai nevoie sau pentru a te palmui cand faci ceva ce nu trebuia.Asadar,invata sa te bucuri de toate lucrurile care viata ti le ofera,caci nimic nu este intamplator,toate se intampla cu un motiv pe care il vei intelege mult prea tarziu,si orice ai face fa din acele lucruri amintiri,caci eu ma simt bogata doar pentru ca inainte de culcare zambesc datorita lor,caci atunci cand ma intalnesc cu prietenii radem pe baza lor si pentru ca ele te cladesc,de fac intr-un om mai bun.