abstract

si iarasi te afli in aceeasi situatie in care te-ai aflat de atatea ori incat stii pe de rost simptomele si starile prin care treci si prin care o sa fii nevoita sa mai treci,nu poti sa dormi incerci sa dai drumul la televizor insa iti aduci aminte ca telecomanda este aruncata prin fotoliul in care cartile si hainele tale mai au putin si urmeaza sa cada peste covorul pe care praful s-a adunat zilnic,ora de ora ,minut cu minut,iti aprinzi veioza si incerci sa citesti insa literele de pe pagina galbena a cartii ti se par atat de grele de citit,simti cum ochii te dor,cum lacrimile pe care le-ai varsat inainte sa te asezi in pat s-au uscat si ti-au intarit pielea aspra asa ca inchizi totul si incerci sa te gandesti la ce ai de facut a doua zi,incerci sa iti programezi timpul,in functie de indatoriile pe care trebuie sa le duci la final,dar ti-ai fi dorit sa iti poti controla sentimentele care te incearca si care te apasa oriunde ai fi,care merg cu tine indiferent de vreme,sau de locul in care te duci sau de activitatea pe care o faci,sunt ganduri care patrund in fiinta ta si te chinuie,te storc de puteri,te fac sa privesti doar partea neagra a vietii si sa uiti de partea plina a paharului.Lacrima iti cade pe perna moale dupa ce a facut o calatorie scurta pe obrajii tai rumeni,inchizi ochii si speri sa treaca mai repede timpul,acel timp care parca nu te mai recunoaste parca si-a intors spatele catre tine,pe care il rogi sa fie mai bun si nu te asculta,exact acelasi timp care cu cativa ani in urma era mereu de partea ta,niciodata nu iti trada increderea.A doua zi venise dupa lungi asteptari,o raza de soare se vazu in departare printre fasiile portocalii de la fereastra, te uiti la ceas si vezi ca mai ai de asteptat in jur de jumatate de ora pana la stirile de la ora 6,stiri de care ai devenit dependenta de cand insomniile si gandurile negre s-au napustit in viata ta si de care nu poti scapa chiar daca incerci zilnic.Nepasatoare,cu gandirea undeva departe si privirea atintita fara niciun motiv special catre lustra din camera incerci sa te decizi cu ce o sa te imbraci la servici,un servici pe care il urasti,care te plictiseste si care nu te mai reprezinta,uneori te intrebi ce anume te-a atras atat de mult de ai luptat pentru acesta,care a fost acel motiv,acea scanteia care acum evident nu mai este,nu te mai regasesti ti se pare inutil si o pierdere de timp sa te plimbi printre niste hartii care la vremea lor au insemnat foarte mult insa acum insemnatatea lor nu mai reprezinta absolut nimic,nici pentru tara,nici pentru rude,ai pierdut acea dorinta de a cunoaste toate secretele statului de dinainte de 89,toate incercarile oamenilor de a aduce tara pe un drum mai bun,iti aduci aminte de zilele in care stateai mai mult de 10 ore in biroul tau printre hartiile ingalbenite semn al timpului nemilos ce isi pusese amprenta pe ele,si le citeai in minutiozitate sperand ca tu vei gasi ceva pe care ceilalti nici nu l-au observat.Esti trezita din visare de glasul prezentatoarei stirilor care iti spune prin micul ecran cu un zambet fals "buna dimineata",te imbraci ascultand-o,bei repede o ceasca de cafea si pleci oftand adanc,inchizi usa de doua ori,iti faci semnul crucii si te indrepti catre masina sperand ca drumul catre Arhivele Nationale,caci acolo muncesti, nu va mai fi aglomerat asa cum este zilnic,si ca nu vei mai prinde toate semafoarele asa cum ti se intampla sa faci,defapt si astazi este la fel ca ieri,aceeasi rutina,nimic nu s-a schimbat si nimic nu se va schimba,maine nu va fi nicidecum diferita de azi sau de ieri caci la tine trecutul,prezentul si viitorul sunt traite de catre tine zilnic,fara sa iti pese.Te opresti la o intersectie si banuiesti ca mai ai de stat in jur de jumatate de ora pana cand vei pleca asadar iti iei un ziar de la baiatul care in fiecare dimineata se afla acolo si vinde ziare si citesti presa de scandal,esti saturata de atat de multa politica incat vrei sa te rupi de ea si sa aflii ce cumparaturi a mai facut nu stiu care "vedeta" din nu stiu care tara,privirea iti este indreptata catre poza din portofel care ramasese deschis de cand ai cumparat ziarul,o poza facuta la 19 ani cu prietena cea mai buna,amandoua zambind avand vise marete si sentimentul ca pot schimba lumea numai cu o vorba sau numai cu o simpal privire,zambesti insa privirea te tradeaza caci in ochii tai se poate citi cu usurinta sentimentul de tristete si melancolie ce te cuprinde.esti trezita din cufarul amintirilor de claxonul puternic al unei masini semn ca poti sa treci insa pana cand sa pornesti semaforul se face rosu iarasi dar tu nu mai vezi si treci neregulamentar,iar in secunda urmatoare iti pierzi constiinta caci o masina de tonaj mare te striveste din partea dreapta...

firimitura de zambet.

aceeasi rutina in care traiesti de ani de zile se instaleaza si astazi,nimic nu este diferit de ziua de ieri,de cea de alaltaieri sau de cea de acum doua luni,iar cel mai rau este ca nu iti mai pasa,refuzi sa te mai zbati in tacere cu propria ta fire,refuzi sa crezi ca totul se poate schimba daca vrei,sau sa crezi ca mai poti face ceva care sa te faca sa te simti mai bine,sa te scoata din starea de agonie in care de aflii,iti simti zilnic starile care te deprima si care te aduc la capatul prapastiei de unde nu mai ai scapare,insa nu iti mai pasa,iti ascunzi privirea de ceilalti si mergi cu capul plecat inainte,iti ridici fularul cat mai aproape de ochi caci vantul sufla cu putere fiind parca in stare sa ia absolut tot ce ii sta in cale si sa il duca departe poate pe un taram nemaiintalnit,un taram pe care nimeni nu l-a descoperit si pe care doar Dumnezeu si natura il cunoaste.Iti dai ochii peste cap si iti spui ca acest lucru nu exista,ca lumea si viata ta este creata din oameni incapabili sa iti arate un gram de respect si de iubire,din oameni care nu pun pret pe adevar,pe seriozitate sau pe amabilitate ci din contra este creata din oameni nepasatori,atat de nepasatori incat te doare privirea lor rece si vorba lor taioasa cand te critica si iti atribuie injurii..dar de ce sa te mai plangi,pierzi timp pretios,timp care oricum nu se mai intoarce inapoi,pierzi acelasi timp care acum cativa ani iti era prieten,poate cel mai bun prieten caci parea ca toate momentele pe care ti le oferea erau rupte din rai,bucuria si extazul erau singurele sentimente pe care le puteai simti,dar lucrurile de acest fel nu sunt facute sa tina pentru totdeauna.Incetezi sa te mai gandesti la trecut caci stii ca iti face rau si inaintezi prin ploaia rece de toamna,privesti in gol catre un copac ce isi scutura neputincios frunzele ingalbenite,aceleasi frunze pe care le admirai vara cand fugeai catre servici,si inca o data realizezi ca timpul este trecator,ca viata este doar o scena in care,eu,tu,noi suntem niste actori,unii in roluri principale,altii suntem personaje adjuvante petrecandu-ne intreaga noastra viata ajutandu-i pe altii,iar altii suntem pasageri,nu reusim decat sa respiram in aceasta viata uneori buna alteori rea pe care reusim sa o criticam si sa aruncam in ea cu noroc insa am uitat sa ne bucuram de ea,si sa ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat-o si ca suntem sanatosi.La scurt timp,ajungi acasa,urci cele 3 etaje,respirand greu,ai si uitat de cand nu ai mai facut sport preferand sa stai in fata televizorului urmarind o emisiune care promoveaza nonvalorile si ridicularizeaza cultura,te trezesti in fata usii tale,numarul 34 scris mare nu iti mai provoaca nicio satisfactie,imuna intrii in casa arunci cheile pantofii,haina si fularul,iti desprinzi parul si te uiti pret de o secunda in oglinda,neschitand nici macar un singur zambet,te indrepti cu pasi marunti la televizor,il deschizi cu volumul la maxim,sperand ca asa nu vei mai simti singuratatea ce te apasa atat din interior cat si din exterior,insa stii ca te minti singura,nimic nu s-a schimbat de aseara,arunci telecomanda in perne si te duci la bucatarie sa mananci,deschizi frigiderul insa nu te atrage nimic asa ca alegi sa sari si in seara asta peste cina.In drum catre camera ta,treci pe langa telefonul fix pe care niciodata nu il folosesti,ba din contra il platesti degeaba,zambesti sarcastic gandindu-te ca il vei scoate in zilele ce vor urma caci nu isi are rostul insa ridici usor receptorul,si instinctual formezi un numar de telefon pe care l-ai sti si in miezul noptii,l-ai recunoaste chiar si atunci cand esti trezita brusc dintr-un cosmar,il formezi rapid dar tot ce poti auzi este sunetul unui robot ce iti aduce la cunostinta ca numarul a fost deconectat.cu lacrimi in ochi il inchizi,si iti spui ca vei incerca si maine,inchizi becurile din casa si te indrepti catre camera ta,umila ta camera,unde te asezi pe pat si privesti aceleasi fotografii de 2 ani de zile,fotografiile din copilarie care iti emana bucurie,sinceritate si placerea de a trai,le atingi cu grija ca si cand ar putea sa se rupa in orice clipa,si adormi cu ele in brate,stiind ca acum doar ele iti pot aduce inapoi ce ai avut si ce viata crunta ti-a luat...!Inchizi ochii zambind si gandindu-te la ziua de maine care va incepe groaznic dar pacea din suflet pe care o ai strangand acele fotografii merita sa induri orice obstacol.

Noi.

hai sa vorbim despre mine,despre tine,despre noi sau chiar despre voi..sa vorbim despre noi dar nu din prisma fizicului ci din prisma moralului,sa vorbim fara ocolisuri si sa avem o data si pentru totdeauna curajul de a da perdeaua la o parte,astfel incat sa fim suficienti de demni si sa dispunem de destula tarie de caracter pentru a privi atat lucrurile bune,pure date de la bunul Dumnezeu,lucruri care nicidoata nu vor disparea oricat de mult ar incerca unii sa demonstreze contrariul,lucruri precum:razele soarelui care coboara pe o biserica din varful unui munte chiar daca in jurul ei ploua cu galeata,zambetul unui copil intr-o lume mult prea grabita pentru a-l mai observa sau pentru a se mai bucura de el,prima ploaie de vara,sau prima zapada,dar si lucrurile rele,inumane si chiar nemiloase care din pacate tin primele pagini ale ziarelor de scandal si nu numai,reprezinta ideile principale din toate stirile care uneori sunt alcatuite pentru a ocupa un loc in grila de programe,idei ce se refera la :politica,violenta verbala sau nonverbala, violuri ,crime,si alte lucruri care nu fac nimic altceva decat sa ne faca de rusine neamul,un neam pentru care multi si-au dat viata gandindu-se la implinirea unui ideal:alcatuirea statului roman,pe scurt Romania.Cu tristete in suflet spun ca noi,toti ne-am schimbat foarte mult,cauzele inca sunt neclare,poate de vina este mass-media,sau poate economia si industria lumii,sau poate dorinta oamenilor de a avea un camin cu un aspect hotelier,dar din pacate cautam din ce in ce mai multe scuze pentru aceste schimbari,dam vina unii pe altii,sau spunem resemnati ca "asa este viata!"Ce am eu de spus in vedere cu acest mottou mult prea vehiculat in ultima vreme:Nu,nu asa este viata,sau cel putin nu viata pe care mi-o imaginez eu.Recunosc ca uneori sunt mult prea naiva,boema sau chiar visatoare insa asta nu imi alunga dreptul de a-mi crea in minte un aspect al unei vieti acceptabile,spun acceptabila pentru ca nu cred ca poate exista o viata perfecta si cei care pretind ca au asa ceva,sunt doar bolnavi din punct de vedere psihic si cauta refugiul,vor sa se ascunda in spatele unui adjectiv la gradul superlativ absolut,in traducere libera ceva mai mult de atat nu exista.Nu concep o viata in care exista sentimentul crunt al resemnarii,al neputintei si al fricii de necunoscut.Avem atatea modele biblice sau nu,in care numeroase personaje au plecat catre necunoscut infruntandu-l avand nimic altceva decat credinta in Dumnezeu si in propria persoana,dar mai ales in visul lor,caci toti avem cate un vis pe care dorim sa il facem realitate,unii procedand corect altii suntem lasi,iar altii joaca murdar,crezand ca demnitatea lor nu conteaza atat timp cat ajung sa aibe ce si-au dorit chiar daca acest lucru implica sa calce peste cadavre.Nu exista "nu pot" chiar daca aceste doua cuvinte iti vin primele in cap cand in drumul sinuos al vietii intampini un obstacol mai mult sau mai putin dificil,acestea devenind in subconstient prima ta reactie atunci cand viata te supune la alte incercari,exista doar "nu vreau",spus mai intai pe un ton al revoltei insa apoi pe un ton al acceptarii, prin care dovedesti cat de slab esti.De ce multi dintre noi isi gasesc existenta in spatele viciilor?De ce multi spun ca viciile lor sunt cele care ii ajuta sa depaseasca momentele grele,cand defapt acestea nu fac nimic altceva decat sa te pacaleasca,precum niste sanziene care te ademenesc iar apoi daca esti destul de slab si cazi in capcana lor nu mai ai sansa sa iesi asa cum ai intrat,afectandu-ti sistemul nervos,fizicul dar si moralul.De ce multi se ascund in spatele unor sticle ce au in continut bauturi alcoolice sau in spatele unor pachete de tigari care asa cum le vezi tu,minuscule si finute fac mai mult rau decat iti poti imagina vreodata?Dar mai ales de ce atunci cand ceilalti ii indeamna sa isi revizuiasca comportamentul si atitudinea fata de aceste obiecte ce aduc "bucurie" cel mult jumatate de ora,acestia ii privesc senin,ba chiar mai mult,cu zambetul pe buze parca sfidand restul lumii,precum un adolescent care ii rade in fata mamei atunci cand aceasta sufera,si neaga faptul ca au probleme,si ca trebuie ajutati.De ce exista oameni care fac rau altor oameni?Din toate speciile create de Dumnezeu noi suntem singurii care ne omoram intre noi,care ne facem rau voit,sau care mergem pe principiul "sa moara capra vecinului".De unde exista atat de multa ura printre noi,printre oameni care nici macar nu se cunosc insa cu toate astea sunt mai mult decat constienti ca nu ar trebui sa comita crime,uneori lasand in urma lor copii fara parinti,bunici fara nepoti,sau mult mai rau parinti fara copii.De ce nu ne mai impresioneaza lacrimile sincere ale unui copil,apusul,susurul unui rau sau primul ghiocel care a rasarit exact unde nu te asteptai vreodata,in mijlocul asfaltului.Cum a putut acel fir de iarba firav si gata sa se rupa la prima adiere a vantului cald de aprilie sa treaca printre pietrele masive cu diferite forme,si sa infloreasca crescand zilnic la mangaierea razelor solare?Preferam sa stam ore intregi in fata televizorului sau calculatorului ascultand emisiuni rupte de realitate,sau din contra emisiuni ce infatiseaza primarul realitatii cu care ne confruntam zilnic,emisiuni conduse de persoane care nu au citit o singura carte in 20 de ani,care nu au auzit de marii clasici ai Romaniei,care au pus bazele culturii romanesti si carora le datoram enorm de mult,sau care nu stiu lucruri elementare:Pamantul se roteste in jurul Soarelui si nu invers asa cum sustin ele batandu-se cu pumnii in piept,astfel crezand ca vor fi mult mai rapid intelese.Am uitat complet ce este fericirea,iubirea,speranta dar mai ales credinta.Atunci cand ni se intampal ceva rau imediat ne aducem aminte de Dumnezeu,ne intoarcem fata catre el,incepem sa ne rugam,sa promitem,sa ne descoperim,caci recunosc cu mana pe inima ca rugaciunea catre Dumnezeu m-a schimbat si mi-a readus credinta pe care poate o uitasem pe acelasi drum serpuit cu multe carari aleatorii al vietii,dar atunci cand totul merge asa cum ne dorim,cand toate lucrurile ies mult mai bine decat ne asteptam uitam sa ne facem cruce atunci cand plecam de acasa sau cand trecem pe langa o Biserica.Am uitat sa purtam o cruce la gat,sau o iconita in portofel,preferam pozele noastre sau numeroase coliere facute din tot felul de materiale ce ne provoaca alergii ale corpului fara sa ne dam seama,in loc sa purtam ceva care ne-ar ajuta cu adevarat.Daca m-ati intreba care ar fi ingredientele mele pentru o viata perfecta aestea ar fi trei:credinta,perseverenta si ambitia.