firimitura de zambet.

aceeasi rutina in care traiesti de ani de zile se instaleaza si astazi,nimic nu este diferit de ziua de ieri,de cea de alaltaieri sau de cea de acum doua luni,iar cel mai rau este ca nu iti mai pasa,refuzi sa te mai zbati in tacere cu propria ta fire,refuzi sa crezi ca totul se poate schimba daca vrei,sau sa crezi ca mai poti face ceva care sa te faca sa te simti mai bine,sa te scoata din starea de agonie in care de aflii,iti simti zilnic starile care te deprima si care te aduc la capatul prapastiei de unde nu mai ai scapare,insa nu iti mai pasa,iti ascunzi privirea de ceilalti si mergi cu capul plecat inainte,iti ridici fularul cat mai aproape de ochi caci vantul sufla cu putere fiind parca in stare sa ia absolut tot ce ii sta in cale si sa il duca departe poate pe un taram nemaiintalnit,un taram pe care nimeni nu l-a descoperit si pe care doar Dumnezeu si natura il cunoaste.Iti dai ochii peste cap si iti spui ca acest lucru nu exista,ca lumea si viata ta este creata din oameni incapabili sa iti arate un gram de respect si de iubire,din oameni care nu pun pret pe adevar,pe seriozitate sau pe amabilitate ci din contra este creata din oameni nepasatori,atat de nepasatori incat te doare privirea lor rece si vorba lor taioasa cand te critica si iti atribuie injurii..dar de ce sa te mai plangi,pierzi timp pretios,timp care oricum nu se mai intoarce inapoi,pierzi acelasi timp care acum cativa ani iti era prieten,poate cel mai bun prieten caci parea ca toate momentele pe care ti le oferea erau rupte din rai,bucuria si extazul erau singurele sentimente pe care le puteai simti,dar lucrurile de acest fel nu sunt facute sa tina pentru totdeauna.Incetezi sa te mai gandesti la trecut caci stii ca iti face rau si inaintezi prin ploaia rece de toamna,privesti in gol catre un copac ce isi scutura neputincios frunzele ingalbenite,aceleasi frunze pe care le admirai vara cand fugeai catre servici,si inca o data realizezi ca timpul este trecator,ca viata este doar o scena in care,eu,tu,noi suntem niste actori,unii in roluri principale,altii suntem personaje adjuvante petrecandu-ne intreaga noastra viata ajutandu-i pe altii,iar altii suntem pasageri,nu reusim decat sa respiram in aceasta viata uneori buna alteori rea pe care reusim sa o criticam si sa aruncam in ea cu noroc insa am uitat sa ne bucuram de ea,si sa ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat-o si ca suntem sanatosi.La scurt timp,ajungi acasa,urci cele 3 etaje,respirand greu,ai si uitat de cand nu ai mai facut sport preferand sa stai in fata televizorului urmarind o emisiune care promoveaza nonvalorile si ridicularizeaza cultura,te trezesti in fata usii tale,numarul 34 scris mare nu iti mai provoaca nicio satisfactie,imuna intrii in casa arunci cheile pantofii,haina si fularul,iti desprinzi parul si te uiti pret de o secunda in oglinda,neschitand nici macar un singur zambet,te indrepti cu pasi marunti la televizor,il deschizi cu volumul la maxim,sperand ca asa nu vei mai simti singuratatea ce te apasa atat din interior cat si din exterior,insa stii ca te minti singura,nimic nu s-a schimbat de aseara,arunci telecomanda in perne si te duci la bucatarie sa mananci,deschizi frigiderul insa nu te atrage nimic asa ca alegi sa sari si in seara asta peste cina.In drum catre camera ta,treci pe langa telefonul fix pe care niciodata nu il folosesti,ba din contra il platesti degeaba,zambesti sarcastic gandindu-te ca il vei scoate in zilele ce vor urma caci nu isi are rostul insa ridici usor receptorul,si instinctual formezi un numar de telefon pe care l-ai sti si in miezul noptii,l-ai recunoaste chiar si atunci cand esti trezita brusc dintr-un cosmar,il formezi rapid dar tot ce poti auzi este sunetul unui robot ce iti aduce la cunostinta ca numarul a fost deconectat.cu lacrimi in ochi il inchizi,si iti spui ca vei incerca si maine,inchizi becurile din casa si te indrepti catre camera ta,umila ta camera,unde te asezi pe pat si privesti aceleasi fotografii de 2 ani de zile,fotografiile din copilarie care iti emana bucurie,sinceritate si placerea de a trai,le atingi cu grija ca si cand ar putea sa se rupa in orice clipa,si adormi cu ele in brate,stiind ca acum doar ele iti pot aduce inapoi ce ai avut si ce viata crunta ti-a luat...!Inchizi ochii zambind si gandindu-te la ziua de maine care va incepe groaznic dar pacea din suflet pe care o ai strangand acele fotografii merita sa induri orice obstacol.