abstract

si iarasi te afli in aceeasi situatie in care te-ai aflat de atatea ori incat stii pe de rost simptomele si starile prin care treci si prin care o sa fii nevoita sa mai treci,nu poti sa dormi incerci sa dai drumul la televizor insa iti aduci aminte ca telecomanda este aruncata prin fotoliul in care cartile si hainele tale mai au putin si urmeaza sa cada peste covorul pe care praful s-a adunat zilnic,ora de ora ,minut cu minut,iti aprinzi veioza si incerci sa citesti insa literele de pe pagina galbena a cartii ti se par atat de grele de citit,simti cum ochii te dor,cum lacrimile pe care le-ai varsat inainte sa te asezi in pat s-au uscat si ti-au intarit pielea aspra asa ca inchizi totul si incerci sa te gandesti la ce ai de facut a doua zi,incerci sa iti programezi timpul,in functie de indatoriile pe care trebuie sa le duci la final,dar ti-ai fi dorit sa iti poti controla sentimentele care te incearca si care te apasa oriunde ai fi,care merg cu tine indiferent de vreme,sau de locul in care te duci sau de activitatea pe care o faci,sunt ganduri care patrund in fiinta ta si te chinuie,te storc de puteri,te fac sa privesti doar partea neagra a vietii si sa uiti de partea plina a paharului.Lacrima iti cade pe perna moale dupa ce a facut o calatorie scurta pe obrajii tai rumeni,inchizi ochii si speri sa treaca mai repede timpul,acel timp care parca nu te mai recunoaste parca si-a intors spatele catre tine,pe care il rogi sa fie mai bun si nu te asculta,exact acelasi timp care cu cativa ani in urma era mereu de partea ta,niciodata nu iti trada increderea.A doua zi venise dupa lungi asteptari,o raza de soare se vazu in departare printre fasiile portocalii de la fereastra, te uiti la ceas si vezi ca mai ai de asteptat in jur de jumatate de ora pana la stirile de la ora 6,stiri de care ai devenit dependenta de cand insomniile si gandurile negre s-au napustit in viata ta si de care nu poti scapa chiar daca incerci zilnic.Nepasatoare,cu gandirea undeva departe si privirea atintita fara niciun motiv special catre lustra din camera incerci sa te decizi cu ce o sa te imbraci la servici,un servici pe care il urasti,care te plictiseste si care nu te mai reprezinta,uneori te intrebi ce anume te-a atras atat de mult de ai luptat pentru acesta,care a fost acel motiv,acea scanteia care acum evident nu mai este,nu te mai regasesti ti se pare inutil si o pierdere de timp sa te plimbi printre niste hartii care la vremea lor au insemnat foarte mult insa acum insemnatatea lor nu mai reprezinta absolut nimic,nici pentru tara,nici pentru rude,ai pierdut acea dorinta de a cunoaste toate secretele statului de dinainte de 89,toate incercarile oamenilor de a aduce tara pe un drum mai bun,iti aduci aminte de zilele in care stateai mai mult de 10 ore in biroul tau printre hartiile ingalbenite semn al timpului nemilos ce isi pusese amprenta pe ele,si le citeai in minutiozitate sperand ca tu vei gasi ceva pe care ceilalti nici nu l-au observat.Esti trezita din visare de glasul prezentatoarei stirilor care iti spune prin micul ecran cu un zambet fals "buna dimineata",te imbraci ascultand-o,bei repede o ceasca de cafea si pleci oftand adanc,inchizi usa de doua ori,iti faci semnul crucii si te indrepti catre masina sperand ca drumul catre Arhivele Nationale,caci acolo muncesti, nu va mai fi aglomerat asa cum este zilnic,si ca nu vei mai prinde toate semafoarele asa cum ti se intampla sa faci,defapt si astazi este la fel ca ieri,aceeasi rutina,nimic nu s-a schimbat si nimic nu se va schimba,maine nu va fi nicidecum diferita de azi sau de ieri caci la tine trecutul,prezentul si viitorul sunt traite de catre tine zilnic,fara sa iti pese.Te opresti la o intersectie si banuiesti ca mai ai de stat in jur de jumatate de ora pana cand vei pleca asadar iti iei un ziar de la baiatul care in fiecare dimineata se afla acolo si vinde ziare si citesti presa de scandal,esti saturata de atat de multa politica incat vrei sa te rupi de ea si sa aflii ce cumparaturi a mai facut nu stiu care "vedeta" din nu stiu care tara,privirea iti este indreptata catre poza din portofel care ramasese deschis de cand ai cumparat ziarul,o poza facuta la 19 ani cu prietena cea mai buna,amandoua zambind avand vise marete si sentimentul ca pot schimba lumea numai cu o vorba sau numai cu o simpal privire,zambesti insa privirea te tradeaza caci in ochii tai se poate citi cu usurinta sentimentul de tristete si melancolie ce te cuprinde.esti trezita din cufarul amintirilor de claxonul puternic al unei masini semn ca poti sa treci insa pana cand sa pornesti semaforul se face rosu iarasi dar tu nu mai vezi si treci neregulamentar,iar in secunda urmatoare iti pierzi constiinta caci o masina de tonaj mare te striveste din partea dreapta...