2 cuvinte,un singur inteles

dragostea?este un lucru complicat pe care in ziua de astazi se pare ca toata lumea stie ce este,stie sa il defineasca,avem pe toate posturile de televiziune tot felul de personalitati ce deja se cred vedete ce ne spun cu o nonsalanta aproape perfida si ipocrita ca sunt doctori in dragoste?exista asa cva?exista aceasta profesie?nu cred... Dragostea este unul din cele mai frumoase sentimente pe care o persoana o poate avea in aceasta viata mult prea aglomerata si nebuna,dragostea este cea care ne salveaza din monotonia fiecarei zile,este cea fara de care nici unul dintre noi nu ar putea zambi,nu ar putea sa se simta implinit sau nu ar putea sa planga,caci stim cu totii ca cele mai dureroase lacrimi sunt cele care vin dintr-un suflet ranit cauzate de o dragoste neimplinita.Dragostea este acel sentiment pur ce se instaleaza fara sa anunte in inimile noastre atunci cand nici macar nu ne asteptam,atunci cand suntem prea ocupati si uitam de ea,cand nu mai credem in puterea ei,sau cand ne ascundem de ea,caci nu vine singura,vine alaturi de o multime de compromisuri,responsabilitati si de ce nu,vine cu un parfum de fericire ce ne face sa ne pierdem mintile pentru cel pe care il iubim,sa uitam sa gandim ca niste adulti,lasandu-ne prada inca o data unei gandiri puerile si naive,gandire pe care am experimentat-o la varsta copilariei.Si totusi...iubim,ne desfatam zilnic cu acest sentiment care uneori ne duce pe varful celui mai inalt munte dar care ne poate duce si in cel mai obscur si indepartat loc,un sentiment ce este asemenea pasarii pheonix,renaste din cenusa,atunci cand ai impresia ca nu mai exista atunci este si mai puternica,atunci cand nu vrei sa mai stii cva despre ea,atunci iti apare din ce in ce mai mult in gand si in inima,rascolind amintiri ce aparent sunt uitate insa defapt sunt tot acolo unde le-am lasat,acel sentiment pe care il alungam morocanosi ca pe un caine maidanez insa el se tot tine dupa noi,isi pune amprenta in tot ce facem,astfel facandu-ne sa intelegem ca nu avem nici o putere in fata lui,suntem exact ca o piatra in fata unui uragan puternic,ca o scoica in fata unui val gigantic...Cat despre sintagma sau mai bine zis cliseul arhi-cunoscut "te iubesc" ce as putea sa adaug...?consider ca aceste doua cuvinte imbinate ne definesc ca si fiinta umana.Din pacate nu mai realizam cand trebuie sa spunem te iubesc si cand nu..in ziua de astazi,suntem tentati sa spunem te iubesc cuiva pe care l-am inatlnit acum o saptamana,sa spunem te iubesc daca primim cadoul mult visat sau spunem te iubesc pentru a umple un gol intr-o conversatie.Pentru mine "te iubesc" este cea mai sincera declaratie de dragoste pe care am primit-o vreodata si care consider ca o voi primi de acum in colo,atunci cand te uiti la persoana din fata ta careia ii tremura vocea,iti strange mainile care la randul lor tremura,se fastaceste din dorinta de a ii iesi totul perfect clacheaza insa intr-un sfarsit isi aduna cuvintele si ti le spuna privindu-ti usurat,reactia.simti cum tensiunea se diminueaza,il iei in brate,ii zambesti,il privesti ca pe un inger,ca pe o comoara pe care o ai si nu vrei sa mai divulgi secretul la nimeni,si apoi il saruti spunandu-i "si eu te iubesc iubitule"! Pentru mine asta inseamna dragostea.pura,poate usor naiva,dragostea pe care multi dintre noi vor sa o aibe,sa o simta macar pentru o secunda.Iar despre te iubesc,consider ca nu exista alte doua cuvinte cu o astfel de incarcatura emotionala....