o carte prafuita.

"of,iarasi,de ce toate mi se intampla mie?"iti pui aceasta intrebare alergand pe holurile liceului ce ti se par interminabile,defapt asa ti se par de fiecare data cand intarzii,mai ales luni dimineata cand prima ora si de la sapte este limba si literatura romana,obiectul tau preferat,de altfel,insa profesorul care iti preda este un om ce impune respect doar auzindu-i numele,nu ai nevoie de a-l cunoaste personal pentru a-ti da seama de personalitatea pe care o are.Lui poti sa ii adresezi orice fel de intrebare,din orice domeniu,fie el matematica,istorie sau sociologie,intr-o parafraza este o enciclopedie ambulanta.Numai cand te gandesti la acest lucru parca iti simti picioarele marind viteza de alergare,in spate iti simti caietele impingandu-se unul intr-altul si iti compatimesti pachetul pe care mama ta ti l-a facut.rapid te utii la ceas,insa vezi ca este si un sfert, deci numai o minune te poate salva,caci el era mereu punctual,precum un ceas elvetian. Intr-un sfarsit ajungi gafaind in clasa,unde toti erau la locul lor,unii chiar se ridicasera in picioare cand ai intrat caci au crezut ca defapt intrasera profesorul. usurata,zambesti, alergi catre banca ta,iti saluti colega de banca,scoti rapid caietele de romana si infuleci in mare graba un sandwich,insa mai intai de toate te lovesti in banca,acest gest fiind un deja un ritual ce tine de rutina zilelor in care te duci la scoala,caci niciodata nu ai spatiu in banca.Ora incepe,decurge frumos si captivant,nici nu stii cand trec 50 de minute,iti place sa asculti ceea ce spune profesorul cu patos,emanand dragoste si admiratie pentru personajul lui camil petrescu "stefan gheorghidiu" din "ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi",roman care l-a si consacrat. Auzi clopotelul sunand,si deja te gandesti la urmatoarea ora,insa inainte de toate iti iei pixul in mana pentru a nota gigantica tema pe care o vei avea la romana,nu pentru peste doua zile sau peste o saptamana ci pentru maine la ora 8,cand te anunta profesorul ca te va asculta.Tema consta in lectura a 5 carti,care nici macar nu stii cum se scriu titlurile sau numele autoriilor,deci in nici un caz nu ai avut ocazia sa le rasfoiesti.iti dai ochii peste cap,gandindu-te ca iarasi vei avea o dupa amiaza in care vei ajunge pe la 5 acasa,caci cu sguranta iti vei petrece cel putin 3 ore prin biblioteca in aventura ta de a gasi cartile necesare mai ceva ca intr-un safari.Dupa inca 5 ore pe care le petreci la scoala,te vezi in fata unei cladiri somptuase de culoare alba,cu un aer de epoca,de cand erai mica iti doreai sa locuiesti acolo,insa iti dai seama ca defapt stai in fata unei biblioteci care are in componenta sa milioane de carti si documente.Intrii plictisita in incinta bibliotecii si te lovesti de indiferenta angajatilor.Adevarul este ca nu e ceva nou pentru tine,deja nu te mai afecteaza indiferenta si superioritatea cu care ei te privesc,atunci cand tu,uimita de valurile de carti care stau sa cada peste tine,din care cauti una singura,te duci sa le ceri informatii despre ea,insa nu primesti nimic,asa ca iti iei sufletul in dinti si te ambitionezi sa o gasesti singura,dar stiai ca acest lucru se va intampla peste cateva ore bune in care ti se va face foame,sete,somn si mai ales te va durea spatele,despre picioare nu mai zic.Constientizand toate aceste lucruri te uiti pe lista lunga cu cinci carti,unele dintre ele indescifrabile si privirea iti este atrasa de o carte al carui titlu era "jurnalistul camil petrescu"de dorin popa.te intrebi cate pagini o fi avand si unde o poti gasi,daca este sau nu imprumutata sau daca iti va placea subiectul acesteia.asa ca,te duci la critica unde crezi ca o vei gasi,dar nu este asa.nici urma de un dorin popa,sau de o carte scrisa de acest domn.te indrepti catre sectia literatura insa aici sansele de a o gasi sunt mult mai mici.Nici aici nu o gasesti,din siguranta o mai cauti de trei ori,insa rezultatul este acelasi,nici urma de aceasta carte.deceptionata,iti calci pe inima si te duci la una din bibliotecare si le explici situatia.la inceput primesti indiferenta insa apoi,incetul cu incetul esti trimisa in spatele bibliotecii,intr-o camera foarte mica insa imbibata de carti,un miros aproape sufocator te intampina chiar de la intrare,peretii sunt tapitati cu carti,podeauna este plina de carti,care mai de care mai evchi si prafuite,undele avand secole intregi vechime.esti mai mult decat sigura ca nu ai cum sa gasesti acea carte,tocmai acolo,era imposibil,ca si cand ai fi cautand acum in capita de fan,kasa ca decizi sa pierzi timpul pe acolo,putin timp caci aerul nu facea bine la plapani si la organsim.plimbandu-te printre acele rafturi de carti,nu te mai uit pe unde calci insa deodata te impiedici si cazi peste un morman de alte carti de matematica si geografie,anumite manuale din vremea comunismului,iesite din uz,si lasate acolo la intamplare.putin iritata dar nu nervoasa te intorci sa vezi de ce te-ai impiedicat iar privirea ta se indreapta catre o carte cu foile iesite pe afara din cotorul ei,o carte careia nu ii poti zari titlul datorita prafului ce s-a adaugat zilnic timp de multi ani,o iei in brate,o stergi cu manecile,si vezi ca este o carte de povestiri orientale,o deschizi usor insa cu teama in suflet,caci nu doreai sa se rupa,iar paginile erau foarte fine,si se puteau sfarama in orice moment.citesti prima pagina si esti atrsa de prima povestioara asa ca decizi sa mai citesti cateva pagini,si asa ajungi fara sa simti la jumatatea cartii,dar nu mai ai timp sa o termini,pentru ca deja este tarziu si mai ai lectii de facut ,dar hotarasti sa o imprumuti.Ajungi la centrul de imprumut,unde privirea bibliotecarei te sfideaza,este uimita ca in sfarsit aceasta carte este luata de cineva,dupa aproximativ 80 de ani.ii zambesti,in semn de recunostinta,o bagi rapid in ghiozdan si indreptandu-te spre casa te gandesti,ca o carte iti poate schimba viata,insa de ce societatea contemporana scoate pe banda rulanda carti care nu avantajeaza cu nimic psihicul uman,avem acrti care ne invata cum sa ne facem prieteni(intr-un cuvant ne face incompetenti),carti care te invata cum sa ai copii(bunicii nostrii sau strabunicii,au facut copii fara a citi nici o carte,asadar care este sensul lor?)carti care te invata cum sa fii un bun om de afaceri(credeti ca cei care au imperii au citi vreo pagina din aceste carti?).raspunsul este atat de simplu,si este negativ:Nu.Dar din pacate,din cauza acestor carti uitam de adevaratele valori,romane care au pus baza societatii si a literaturii universale,care reprezinta civilizatie,si trecerea spectaculoasa de la munca de la camp la cantat la un instrument muzical,acea carte care a revolutionat gandirea oamenilor,asemenea unei revolutii,dar o revolutie culturala,la acel tip de carte ma refer...dar acum e mult prea tarziu...caci ea,cartea,iti zambeste de pe un raft prafuit,inghesuita de multe alte titluri cu o greutate remarcabila,insa tu nu ii vezi zambetul si nici nu ii auzi chemarea aproape disperata acci esti mult prea ocupat cu o carte noua,a carei subiect cu siguranta il vei uita a doua zi.