Noi.

hai sa vorbim despre mine,despre tine,despre noi sau chiar despre voi..sa vorbim despre noi dar nu din prisma fizicului ci din prisma moralului,sa vorbim fara ocolisuri si sa avem o data si pentru totdeauna curajul de a da perdeaua la o parte,astfel incat sa fim suficienti de demni si sa dispunem de destula tarie de caracter pentru a privi atat lucrurile bune,pure date de la bunul Dumnezeu,lucruri care nicidoata nu vor disparea oricat de mult ar incerca unii sa demonstreze contrariul,lucruri precum:razele soarelui care coboara pe o biserica din varful unui munte chiar daca in jurul ei ploua cu galeata,zambetul unui copil intr-o lume mult prea grabita pentru a-l mai observa sau pentru a se mai bucura de el,prima ploaie de vara,sau prima zapada,dar si lucrurile rele,inumane si chiar nemiloase care din pacate tin primele pagini ale ziarelor de scandal si nu numai,reprezinta ideile principale din toate stirile care uneori sunt alcatuite pentru a ocupa un loc in grila de programe,idei ce se refera la :politica,violenta verbala sau nonverbala, violuri ,crime,si alte lucruri care nu fac nimic altceva decat sa ne faca de rusine neamul,un neam pentru care multi si-au dat viata gandindu-se la implinirea unui ideal:alcatuirea statului roman,pe scurt Romania.Cu tristete in suflet spun ca noi,toti ne-am schimbat foarte mult,cauzele inca sunt neclare,poate de vina este mass-media,sau poate economia si industria lumii,sau poate dorinta oamenilor de a avea un camin cu un aspect hotelier,dar din pacate cautam din ce in ce mai multe scuze pentru aceste schimbari,dam vina unii pe altii,sau spunem resemnati ca "asa este viata!"Ce am eu de spus in vedere cu acest mottou mult prea vehiculat in ultima vreme:Nu,nu asa este viata,sau cel putin nu viata pe care mi-o imaginez eu.Recunosc ca uneori sunt mult prea naiva,boema sau chiar visatoare insa asta nu imi alunga dreptul de a-mi crea in minte un aspect al unei vieti acceptabile,spun acceptabila pentru ca nu cred ca poate exista o viata perfecta si cei care pretind ca au asa ceva,sunt doar bolnavi din punct de vedere psihic si cauta refugiul,vor sa se ascunda in spatele unui adjectiv la gradul superlativ absolut,in traducere libera ceva mai mult de atat nu exista.Nu concep o viata in care exista sentimentul crunt al resemnarii,al neputintei si al fricii de necunoscut.Avem atatea modele biblice sau nu,in care numeroase personaje au plecat catre necunoscut infruntandu-l avand nimic altceva decat credinta in Dumnezeu si in propria persoana,dar mai ales in visul lor,caci toti avem cate un vis pe care dorim sa il facem realitate,unii procedand corect altii suntem lasi,iar altii joaca murdar,crezand ca demnitatea lor nu conteaza atat timp cat ajung sa aibe ce si-au dorit chiar daca acest lucru implica sa calce peste cadavre.Nu exista "nu pot" chiar daca aceste doua cuvinte iti vin primele in cap cand in drumul sinuos al vietii intampini un obstacol mai mult sau mai putin dificil,acestea devenind in subconstient prima ta reactie atunci cand viata te supune la alte incercari,exista doar "nu vreau",spus mai intai pe un ton al revoltei insa apoi pe un ton al acceptarii, prin care dovedesti cat de slab esti.De ce multi dintre noi isi gasesc existenta in spatele viciilor?De ce multi spun ca viciile lor sunt cele care ii ajuta sa depaseasca momentele grele,cand defapt acestea nu fac nimic altceva decat sa te pacaleasca,precum niste sanziene care te ademenesc iar apoi daca esti destul de slab si cazi in capcana lor nu mai ai sansa sa iesi asa cum ai intrat,afectandu-ti sistemul nervos,fizicul dar si moralul.De ce multi se ascund in spatele unor sticle ce au in continut bauturi alcoolice sau in spatele unor pachete de tigari care asa cum le vezi tu,minuscule si finute fac mai mult rau decat iti poti imagina vreodata?Dar mai ales de ce atunci cand ceilalti ii indeamna sa isi revizuiasca comportamentul si atitudinea fata de aceste obiecte ce aduc "bucurie" cel mult jumatate de ora,acestia ii privesc senin,ba chiar mai mult,cu zambetul pe buze parca sfidand restul lumii,precum un adolescent care ii rade in fata mamei atunci cand aceasta sufera,si neaga faptul ca au probleme,si ca trebuie ajutati.De ce exista oameni care fac rau altor oameni?Din toate speciile create de Dumnezeu noi suntem singurii care ne omoram intre noi,care ne facem rau voit,sau care mergem pe principiul "sa moara capra vecinului".De unde exista atat de multa ura printre noi,printre oameni care nici macar nu se cunosc insa cu toate astea sunt mai mult decat constienti ca nu ar trebui sa comita crime,uneori lasand in urma lor copii fara parinti,bunici fara nepoti,sau mult mai rau parinti fara copii.De ce nu ne mai impresioneaza lacrimile sincere ale unui copil,apusul,susurul unui rau sau primul ghiocel care a rasarit exact unde nu te asteptai vreodata,in mijlocul asfaltului.Cum a putut acel fir de iarba firav si gata sa se rupa la prima adiere a vantului cald de aprilie sa treaca printre pietrele masive cu diferite forme,si sa infloreasca crescand zilnic la mangaierea razelor solare?Preferam sa stam ore intregi in fata televizorului sau calculatorului ascultand emisiuni rupte de realitate,sau din contra emisiuni ce infatiseaza primarul realitatii cu care ne confruntam zilnic,emisiuni conduse de persoane care nu au citit o singura carte in 20 de ani,care nu au auzit de marii clasici ai Romaniei,care au pus bazele culturii romanesti si carora le datoram enorm de mult,sau care nu stiu lucruri elementare:Pamantul se roteste in jurul Soarelui si nu invers asa cum sustin ele batandu-se cu pumnii in piept,astfel crezand ca vor fi mult mai rapid intelese.Am uitat complet ce este fericirea,iubirea,speranta dar mai ales credinta.Atunci cand ni se intampal ceva rau imediat ne aducem aminte de Dumnezeu,ne intoarcem fata catre el,incepem sa ne rugam,sa promitem,sa ne descoperim,caci recunosc cu mana pe inima ca rugaciunea catre Dumnezeu m-a schimbat si mi-a readus credinta pe care poate o uitasem pe acelasi drum serpuit cu multe carari aleatorii al vietii,dar atunci cand totul merge asa cum ne dorim,cand toate lucrurile ies mult mai bine decat ne asteptam uitam sa ne facem cruce atunci cand plecam de acasa sau cand trecem pe langa o Biserica.Am uitat sa purtam o cruce la gat,sau o iconita in portofel,preferam pozele noastre sau numeroase coliere facute din tot felul de materiale ce ne provoaca alergii ale corpului fara sa ne dam seama,in loc sa purtam ceva care ne-ar ajuta cu adevarat.Daca m-ati intreba care ar fi ingredientele mele pentru o viata perfecta aestea ar fi trei:credinta,perseverenta si ambitia.